Sfinții părinți au rânduit înainte de lăsarea secului să se citească la Sfânta Liturghie pericopa Evangheliei despre Înfricoșata judecată (Matei 25, 31-46). Având în vedere răsplata pe care o așteptăm la judecata finală, când vom fi întrebați: pe cei flămânzi ai săturat; pe cei goi ai îmbrăcat; pe cei însetați ai adăpat; pe cei străini ai primit; pe cei bolnavi ai cercetat; pe cei nedreptățiți ai apărat?, merită să ne rânduim viața pentru a face bine celor din jurul nostru. M-a vizitat un fost coleg, un prieten, fericit fiindcă i-a rânduit Dumnezeu un copil minunat. În urmă cu mai mulți ani a înfiat un copil. Treptat, copilul respectiv s-a atașat de părinții adoptivi, învață foarte bine, este politicos, cu foarte mult bun simț și, mai presus de toate, își iubește părinții. „Cea mai mare bucurie pentru mine și soție a fost atunci când ne-a spus mamă și tată, iar când suntem bolnavi vine, ne îmbrățișează și ne spune că este lângă noi, să nu ne temem", mi-a declarat cu emoție prietenul și fostul coleg, venit să-mi mărturisească că au trecut cu succes printr-un examen greu. M-am bucurat sincer că binele pe care a reușit să-l facă această familie, când au șters o lacrimă de pe fața unui copil, le-a adus fericirea, o anume fericire greu de descris în cuvinte. Într-o lume în care avem libertate de voință, când înainte de faptele creștine ne-am atașat de lucruri trecătoare, bani și avere, ierarhii sociale, renume, mai sunt și oameni care reușesc să facă bine celor din jurul lor. Poate aceasta este adevărata fericire.
Zilele trecute am fost la o clinică privată din Cluj-Napoca, Centrul Medical „Dr. Tanțău", unde, de trei ani îmi tratez o suferință trupească, în urma unei intervenții chirurgicale, efectuate tot la un spital din Cluj. Mărturisesc că am plecat la Cluj cu o oarecare neliniște, generată de Ordonanța Guvernului Liberal legată de Coplata pentru servicii medicale. Din fericire, prevederile acestei ordonanțe s-au amânat până la 21 aprilie 2025. Totuși, având în vedere serviciile medicale de o calitate ireproșabilă la care am fost supus în acești ani, amabilitatea personalului medical, mai ales din partea unei doctorițe tinere, pe care o pot deranja telefonic, din Târgu-Mureș, atunci când apare o problemă, faptul că se respectă programarea și ora la care trebuie să mă prezint la tratament, și, mai presus de toate, răbdarea și disponibilitatea de a mă asculta și a-mi răspunde câteva minute la întrebările referitoare la boală, încurajându-mă, m-am hotărât să-mi manifest mulțumirea printr-o atenție. Consultându-mă cu soția am pregătit o sumă de bani, i-am pus într-un plic și, la un moment dat, după discuții, i-am spus „V-am adus un mărțișor, vă rog să-l primiți!, și am încercat să-l strecor în buzunarul halatului. A scos plicul din halat și pe un ton ferm mi-a spus: „Nu se poate…!" Am mai insistat și la plecare, dar am fost refuzat categoric. „Măi, am trăit și minunea aceasta, să văd un doctor care refuză o sumă frumoasă de bani", i-am spus soției care mă aștepta jos, în holul clinicii. Eu n-am dorit altceva decât să-mi manifest recunoștința că m-a salvat de la o trecere timpurie spre altă viață, m-a încurajat să devin optimist. Nu mi-a cerut nimic, și văzând amabilitatea și osteneala cu care tratează și alți bolnavi, de dimineața până după amiaza, la orele 16-17, am crezut că merită să mă revanșez într-un fel. Am un băiat medic specialist în Statele Unite ale Americii și i-am relatat despre întâmplarea de la Cluj. Mi-a spus că la americani, este o rușine să-i achiți medicului o taxă de amabilitate, iar dacă bolnavul nu are asigurare nici nu beneficiază de un tratament de lungă durată.
Pornind de la ideea că la judecata de apoi nu vom fi întrebați cât de des am fost la Biserică, câte rugăciuni și acatiste am dat, doar cât bine am făcut celor din jurul nostru, vreau să vă relatez o întâmplare despre facerea de bine. Un preot oarecare, vrednic slujitor al Sfântului Altar dintr-o parohie de pe Târnava Mică, trimitea periodic unui bolnav din Târgu-Mureș, o sumă de bani. La un moment dat, nu i-a mai trimis, fiindcă bolnavul respectiv nu deținea o dovadă despre boala gravă de care spunea că suferă. Revoltat, acesta, care mai beneficia și de ajutorul altor oameni milostivi din județ, a început să-l înjure și să-l blesteme în fel și chip pe preotul milostiv. Bine hrănit, obișnuit să trăiască din ajutoare, acest bolnav, pensionar de stat, în momentul în care nu mai primește ajutor de la patronii unor societăți comerciale îi înjură și întreabă ce fac cu banii. Este bine să fim milostivi cu cei cu adevărat în suferință, cu cei care din motive medicale nu se pot întreține, fără să fie încurajată lenea și nesimțirea. Milostenia față de acești indivizi este un păcat. La Sfânta Liturghie, preoții se roagă pentru toți oamenii, ca Dumnezeu să le dea: „Înger de pace, îndreptător, păzitor sufletelor și trupurilor noastre în această viață, iar aproape de moarte, sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, neînfruntat în liniște și răspuns bun la înfricoșata judecată a lui Hristos". Să audă cei care sunt milostivi nu cuvinte de înlăturare, blestem și pedeapsă, ci chemarea Dreptului Judecător la răsplată pentru credință și fapte creștinești, la moștenire pentru dreptate: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția gătită vouă, încă de la facerea Lumii!
