* “Înțeleptul te învață cele vrednice de cinste și de laudă, te ferește de întinăciunea cea mare... îți arată și îți dovedește minciunile cele greșit cunoscute și cu nedreptate grăite de lume, prin Sfânta Scriptură cea nouă și cea veche și prin răspunsurile sale corecte; pe care tu, examinându-le și încercându-le cu rațiunea sănătoasă și dreaptă, vei afla viața veșnică”.
***
* “Mulțumesc lui Dumnezeu, mai întâi că nu m-a făcut străin și de altă credință, ci creștin ortodox, în al doilea rând că nu m-a făcut adept al altei biserici, ci a celei răsăritene...”
***
* “Dreptul nu va muri în veac pentru că el umblă potrivit sfintelor porunci ale lui Dumnezeu”.
Dimitrie Cantemir (1673-1723), Domnul Moldovei în două rânduri: (martie-aprilie 1693 și 1710-1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. Tatăl său a fost domnitorul Moldovei, Constantin Cantemir; la decesul acestuia, conform modelului lui Constantin Brâncoveanu, a fost numit domnitor Dimitrie Cantemir, dar n-a fost confirmat de Poarta Otomană. A locuit următorii ani în Constantinopol, unde a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii otomanilor în Bătălia de la Zenta, unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman. În 1710 a fost numit la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Constantin Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Poarta otomană, în schimb a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusă, ajutată de moldoveni, a suferit o înfrângere din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale. În anul 2003, un parc din Instanbul a primit numele lui Dimitrie Cantemir. Este considerat în Turcia ca fondator de muzică laică și religioasă, sub numele de Cantemiroglu, primind titlul de pașă cu trei tuiuri de la Ahmed al IIl-lea, cunoscut ca mare susținător al artelor. Printre operele istorice se remarcă: “Descriptio Moldaviae”, “Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor” (carte, care mai târziu a fost folosită de reprezentanții Școlii Ardelene...), “Istoria Creșterii și Descreșterii Curții Otomane”, “Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea...”, “Sacrosanctae Scientiae...”, “Istoria ieroglifică” ș.a.
Autor de citate:
“Dacă vei știi să înțelegi dreapta socoteală și chivernisire cu toată simțirea și tot sufletul tău, cu toată inima spre Dumnezeu, atunci nu vei fi lipsit de tot binele”.
“Dumnezeu atoatefăcătorul nu te-a făcut piatră, lemn sau vreun alt fel de animal fără de simțire, ci om înzestrat cu minte și cu socoteală și te-a înnoit cu duh dumnezeiesc”.
“Cei ce topesc multe lumânări în citirea cărților, tocesc și vederea ochilor trupului; dar cei ce n-au căutat niciodată pe slove, măcar că le-au păzit mai ascuțită vederea ochilor, însă neștiința
i-a vârât în întuneric și în tartarul necunoștinței”.
(Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu Lumea, sau Giudețul Sufletului cu Trupul).
