• “Venea Mântuitorul călare pe o asină, /Și jur de jur mulțimea i se închina în drum /Așa cum milioane de credincioși, acum, /Prin case și Biserici, icoanei Lui se-nchină. //Credința, mila, vorba cea dulce și cuminte /Pot alina și-nvinge atâtea suferinți!... ?/Din sufletele voastre de copilași cuminți, /Ca pe pângărătorii lăcașurilor sfinte. //Goliți minciuna, ura și tot ce-au strecurat /Pe-o clipă poate-ndemnul unor porniri haine, /Căci sufletul e-un templu - pe care fiecare /Dator e să și-l ție de-a pururea curat... //”
Elena Farago (1878-1954), poetă axată în special pe copii, laureată a Academiei Române. Publică la îndemnul marelui istoric Nicolae Iorga. Directoare la o instituție caritabilă din Craiova timp de 30 de ani.
***
• “Patria este viața noastră. Pentru omul care trăiește pentru patria lui, pentru o idee, pentru binele omenirii, viața are un înțeles mai larg și în această măsură durerea își pierde din însemnătate. A fi bun înseamnă a trăi viața tuturor”.
Rabindranath Tagore (1861-1941), scriitor, filosof indian, laureat al premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913, supranumit Profetul Indiei și Sufletul Bengalului.
***
• “Filosoful grec Socrate (469-339 î. Hr.), odată, de ziua numelui său, a primit de la învățăceii și admiratorii lui tot felul de daruri scumpe. Pe urmă a venit la el și un sărac care a zis: - Învățătorule, eu n-am avut daruri să-ți aduc; eu n-am avut nimic altceva să-ți aduc decât pe mine însumi! Dispune de mine cum voiești. - Acesta-i darul meu cel mai scump, a zis înțeleptul Socrate. Acesta este, dragii mei, darul pe care-L așteaptă Domnul Iisus Hristos de la noi: să avem o viață în Hristos, trăită cu El, în slujba Lui.
P.S. Strămoșii noștri din vechime, în conducerea “cetății” lor, aveau două direcții inimitabile: “Sfatul bătrânilor înțelepți” și “Sfatul lui Dumnezeu”. Acum, în “era tinerilor debordanți și ultrainteligenți”, se pare că s-a renunțat la sfatul înțelepților bătrâni. Ceea ce este o greșeală gravă cu urmări, care, de 32 de ani le vedem, dar, din păcate, le și suportăm. Am avut speranța salvării prin unii “tineri” care nu merită să le dau numele, fiindcă ne-au înșelat toate așteptările; au făcut cum i-au tăiat cerebelul, ignorând “Sfatul înțelepților bătrâni”. Acum, și unii și alții sunt într-o perpetuă confuzie de idei, ceartă, luptă pentru un fotoliu călduț, cu slabe speranțe pentru ziua de mâine și poporul român. Se pare că trebuie să ne agățăm de “alții”, așa cum era odinioară sub sfatul înțelepților noștri. Să nu mai zic că unii tineri cu pretenții așteaptă să “nască bărbații și să poată face avort...” Ne-a mai rămas Bunul Dumnezeu: - Cinstea, Onoarea, Demnitatea, Dragostea, Cumpătarea, Iertarea, Bunătatea, dar... cumpătată și nu dusă la extremis, fiindcă vorba proverbialului: “Capul plecat sabia nu-l taie”, dar... “Nici soarele nu-l vede”. Dumnezeu și înțelepciunea românească au salvat de multe ori țara noastră. O putem face și acum... trebuie doar să vrem și să ne dăruim total lui Dumnezeu, și El va ști ce să facă cu cei ce-L iubesc. Ne ajută și sfatul “Sfântului Ardealului” care ne reamintește mereu: “Cine are minte, să ia aminte!”
P.S. Înțelepciunea lui Iisus Sirah cap. 28, vers. 1-3: “Cel care se răzbună de la Domnul va afla pedeapsă și păcatele lui le va ține minte. Iartă nedreptatea aproapelui tău și, atunci când te vei ruga tu, ți se vor ierta păcatele. Omul care ține mânie asupra aproapelui, cum poate să ceară de la Dumnezeu vindecare?”
Cu dragoste creștinească,
părintele Ilie
