Istoria Combinatului Chimic Târnăveni, cauză și efect, ne ancorează corect în realitățile timpului, reprezentând rezultatul experiențelor acumulate de-a lungul anilor pe această platformă chimică de mare importanță pentru România. Sentimentele legăturii dintre prezent și trecut, strâns legate de acest mare combinat, ne ajută să învățăm, să înțelegem și să abordăm multe evenimente uitate, șterse sau dispărute sub povara anilor, un fel de ghid spre viitor. Prezentul, indisolubil legat de trecut, reprezintă o oglindă în care ne putem privi zilnic pentru a ne vedea ceea ce am fost, ceea ce suntem și ceea ce ar trebui să fim. Un popor, o comunitate, un individ, oricare ar fi el, care nu-și cunoaște originile, istoria și locul faptelor sociale, este ca un copil care nu-și cunoaște părinții. A se cunoaște istoria înseamnă a ne cunoaște pe noi înșine. Păstrarea și recuperarea memoriei istorice ne este esențială. A neglija trecutul înseamnă a nu avea viitor. Fiindcă nu poți să urci pe o treaptă mai sus stând cu picioarele în aer! Și mai există o vorbă: Istoria nu se repetă niciodată ca și viața. Ceea ce a fost este irepetabil. Dragostea pentru trecut este un atribut general uman.
Să nu credeți că nu are rost să medităm, să reedităm și să ne amintim de trecut. Oamenii nu pot trăi fără memorie individuală și nici societatea fără memorie colectivă. Cultivarea memoriei ne este absolut necesară pentru că societatea de azi este o luptă împotriva timpului. Nu mai avem timp să ne gândim la noi! Trăim practic o revoluție pornită în numele omului, însă, paradoxal, acesta este exclus din ea.
Târnăveniul, ca și orice localitate, își are istoria lui, are o vechime în timp și spațiu, are personalitățile lui, are oameni, locuri și fapte despre care trebuie să vorbim și să ne amintim despre ele. Abordarea evenimentelor, fenomenelor și personalităților prin prisma localității de pe Valea Târnavei Mici contribuie nu doar la o înțelegere și percepere mai bună a lor, dar și pentru identificarea sa în raport cu Târnăveniul de azi, comunitatea din care facem parte. Înțelegerea specificului localității și educarea unui sentiment de mândrie și apartenență la această localitate. Istoria locală raportată la istoria națională și, de ce nu, la cea universală, permite stabilirea conexiunilor dintre evenimentele și fenomenele locului: cunoașterea și interpretarea surselor istorice, din ce în ce mai puține, diluate și șterse de timpul ce reflectă specificul Târnăveniului, plasarea în vechime și spațiu a acestuia.
Fără să-mi exprim adeziunea la ideologia comunistă, vârsta, experiența și profesia mea îmi permite să spun că în timpul regimului comunist țara noastră a devenit o țară industrială, chiar dacă acest fapt, trebuie să recunoaștem, s-a realizat și prin acumularea multor probleme negative, în special în prima parte a anilor 1945-1953, foarte grave. Dar orice s-ar spune, în perioada comunismului, în România s-au construit o mulțime de fabrici și uzine în care se lucra la foc continuu, iar economia era înfloritoare. Siguranța cetățeanului, pe stradă, la domiciliu, oriunde, era asigurată. Dar astăzi, cum e?
Procesul de selecție capitalist din România a pus la pământ coloși industriali cu zeci de mii de angajați și cifre de afaceri enorme, printre care și Combinatul Chimic Târnăveni, devalizat total după anul 1990, lăsat fără strategii de retehnologizare, investiții, produse finite vândute sub costurile de producție și o lipsă totală de interes față de tot ce este legat de piață. Combinatul Chimic a fost înainte de revoluție și chiar o perioadă după 1990 drept etalon al economiei județului Mureș. Falimentarea acestuia a produs o gaură imensă în economia țării de sute de miliarde de lei, bani care nu se vor mai putea recupera niciodată, “Pomelnicul Industriei românești abandonate”! De ce ne-a urât atât de tare Petre Roman și ceilalți feciori de comuniști instalați la guvernarea României după 1990? Iată, o întrebare la care trebuie să ne răspundă istoricii și psihologii post-decembriști.
Mult plâns de unii și dorit uitat de alții, comu-nismul și-a pus amprenta asupra întregii țări. Trecerea de la Era ceaușistă la democrație a adus cu sine, pe lângă libertățile de care ar trebui să beneficieze fiecare persoană, și o democrație poate NU cel mai bine gestionată, gândită și înțeleasă. Fabricile și uzinele, care odată ne-au făcut o putere economică, greu de trecut cu vederea, s-au închis, locul lor devenind deșert, ocupat doar de ruinele unei industrii care cândva ocupa un loc prestigios în Europa și pe mapamond.
(Va urma)
