Anul 2020 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „Anul omagial al pastorației părinților și copiilor" în întreaga Patriarhie.
Continuăm astăzi să căutăm modele creștine autentice, într-o lume atât de desacralizată, modele care să ne trezească la adevărata Viață.
De data aceasta ne oprim la un tânăr, nu întâmplător, ci a arăta că tinerii pot și trebuie să fie mărturisitori și trăitori autentici ai credinței propovăduite de Mântuitorul Iisus Hristos. Iar poporul român a avut astfel de tineri jertfelnici, pentru Hristos și Evanghelia sa. Un astfel de exmplu de trăire și jertfelnicie este și Sf. Ioan Valahul.
El s-a născut în Țara Românească, dintr-o familie de bun neam și binecredincioși creștini, în anul 1644, în timpul domniei marelui Neagoe Basarab. Din botez a primit numele Ioan, și a fost unul dintre cei care au fost luați drept tribut de către turci în cucerirea din 1659. Deși avea doar 15 ani, băiat chipeș și voinic, a luptat de tânăr cu toate ispitele și plăcerile vieții: a luptat împotriva turcului care a pus ochii pe el, datorită frumuseții lui, pentru a-l face să cadă în păcatul sodomiei; a luptat împotriva poftelor păcătoase ale femeii care îl îndemna la păcatul preacurviei. Toate acestea aveau drept scop lepădarea de Hristos, de credința creștină. Dar tânărul viteaz nu s-a lăsat biruit de nici o ispită, îndurându-le cu bărbăție și cu ajutor de sus, rămânând până la sfârșit, ca un diamant, în credința creștină.
Această răbdare a lui i-a adus în cele din urmă sfârșitul, printr-un martiriu, prin spânzurare, într-o zi de 12 mai a anului 1662. Iată că martiriul este posibil și la vârsta de 17-18 ani.
Pentru tinerii de azi, Dumnezeu nu cere neapărat același martir al sângelui, dar tinerii de azi sunt chemați la un martiriu al trăirii, într-o lume înclinată mult spre plăcere pătimașă, spre desfrâu, dorind să facă din ei doar niște unelte ale celui necurat spre spurcarea templului Duhului Sfânt, care este trupul lor.
Sunt însă și atâția tineri frumoși care își trăiesc tinerețea în firescul ei, în normalitatea vârstei, dar și al credinței pe care au primit-o prin Taina Sf. Botez. Îi vedem pe mulți dintre ei implicați în diferite acțiuni de voluntariat, caritabile, și criza aceasta pandemică pe care o trecem a scos din nou la iveală acești tineri frumoși. Sigur, nu este ușor, când ești catalogat ca învechit, retrograd, doar pentru simplul fapt că ești un creștin practicant tânăr, dar este cu atât mai înălțător când poți să te vezi realizat prin ceea ce poți face pentru ceilalți frați ai tăi, așa cum știi că așteaptă Mântuitorul tău de la tine.
Iată un exemplu dintre ai noștri, un exemplu de tânăr trăitor al credinței și al vieții celei adevărate, care poate ghida și scoate la liman pe mulți tineri, și nu numai, ai zilelor noastre.
