Anul 2020 a fost declarant de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române “Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români” în întreaga Patriarhie.
Printre figurile marcante ale filantropilor români, de-a lungul vremii, se numără și numele negustorului IORGU DUMITRESCU.
Iorgu Dumitrescu își merită numele înscris între marii filantropi ortodocși români prin cele 10 biserici ctitorite, sute de mii de cărți donate elevilor și bolnavilor din spitale și multe alte fapte bune.
Acest negustor cu nume mare s-a născut la Câmpulung Muscel în anul 1851, dintr-o familie de țărani cu nume bun.
După ce s-a format ca un bun negustor pe lângă un apropiat negustor din Ploiești, ajunge negustor ambulant în zona comunei Podu Bărbierului, unde prin muncă proprie și perseverență își deschide propria băcănie. Din această postură ajunge în relații cu mari comercianți ai vremii, din zona Bucureștiului, dezvoltându-și astfel activitățile comerciale, ajungând să aibă mai multe magazine, brutărie, cramă, depozit de materiale de construcții, proprietăți imobiliare.
Deși își pierde soția imediat după căsătorie, tânărul Iorgu rămâne un om echilibrat, foarte apropiat și apreciat de biserică, remarcându-se printr-o remarcabilă activitate creștină, ctitorind așa cum am amintit 10 lăcașuri sfinte în Muntenia, în Eparhia Târgoviștei; se implică în foarte multe activități filantropice; tipărirea de cărți duhovnicești, pentru a ajuta lumea la înlesnirea înțelegerii propriei credințe.
Cu binecuvântarea Sf. Sinod, observând că din casele oamenilor credincioși lipsesc diferite cărți duhovnicești, tipărește în 1898 “Viețile Sfinților”, în 1899 “Minunile Maicii Domnului”, în 1900 “Mântuirea păcătoșilor”, iar în 1901 “Urmarea lui Hristos”. Toate aceste cărți au fost tipărite în 250.000 de exemplare, și au fost dăruite bisericilor parohiale, elevilor premianți din școlile rurale, creștinilor doritori de lectură duhovnicească, bolnavilor din spitale, soldaților de pe front.
Pe lângă toate acestea, împreună cu frații Matei și Grigore Alexandrescu, întrețin un salon de bolnavi ai Spitalului Filaret din București și asigură pensii lunare unor persoane aflate în nevoi deosebite.
Un lucru deosebit de important care trebuie precizat în întreaga sa viață este acela că el nu despărțea filantropia de Liturghie. Ne putem da seama de aici, de ce unora dintre “filantropii” de azi “nu le iese pasența”.
Fapta bună nu trebuie făcută pentru câștig personal, ci pentru a ajuta pe cel nevoiaș și în lipsă. Aici intervine Dumnezeu și înmiiește jertfa pe care omul o face pentru aproapele.
Toate aceste fapte au făcut ca marele Iorgu să rămână mereu în dragostea lui Dumnezeu, în rugăciune continuă, într-un practicant al credinței sale, el nefiind lipsit de la Sf. Liturghie, rămânând ca și ctitor de biserici mereu în rugăciunile oamenilor.
Reiese astfel, din puținele noastre cuvinte de caracterizare, portretul unui om mare înaintea lui Dumnezeu, a unui model pentru fiecare dintre noi de a contribui cu cât putem la binele și ajutorarea aproapelui nostru, dar și un model al oamenilor bogați, care, prin darul bogăției lor dat de Dumnezeu, s-a putut apropia el însuși de Marele Dumnezeu și astfel bogația nu a fost o pricină de pierdere a harului divin, ci din contră.
Iorgu Dumitrescu trece în veșnicie în anul 1934.
Veșnica lui pomenire! AMIN!
