Trăim într-o societate, chipurile, democratică, în care, pe de-o parte, sunt cei cu posibilități financiare abundente, liberi și recomandați oricând să candideze în foruri superioare de decizie, oameni care se dau apărători ai democrației și dreptății, iar pe de altă parte, marea masă de votanți, numită în șoaptă, iar uneori chiar cu glas ridicat “prostimea”, care pune din când în când ștampila acolo unde se adună mai multe promisiuni, denumite în vocabularul curent minciuni gogonate.
După treizeci de ani de la sacrificiile tinereții, rămânem la aceleași considerente: “demos” înseamnă popor, iar “kratos” înseamnă putere, pe scurt: puterea poporului. Oare nu ar trebui să răspundem la o întrebare, când a fost vremea puterii poporului?
Am o vârstă la care acumularea profesională și înțelepicunea timpului pot judeca fără tăgadă. Ne jucăm atât de ușor cu cuvintele însușite din mers și uităm să observăm că o mână de oameni își arogă responsabilitatea destinului nostru, iar noi, niște bieți obedienți, sperăm an de an, mandat de mandat, că va fi mai bine, dar nu se întâmplă nimic.
Puterea nu se face cadou. Ea se obține prin mijloace rentabile, prin eforturi și tupeu, prin minciuni și șantaj, prin adunări și ședințe, prin deplasări și cheltuieli nemăsurate. Pentru ce? Pentru istorie sau pentru lăcomia nemăsurată, pentru acumulare fără noimă.
Un om mănâncă până se satură, bea până se îmbată, nu poate purta decât un rând de haine deodată, nu poate dormi decât într-o casă, șirul poate continua. Un politician debutant sau cu vechime, și nu mă refer la nivel local, ajunge să pătrundă “sticla” doar dacă are bani, dacă finanțează cu gândul că va recupera mai târziu investiția. Moș Ion Roată nu va ajunge probabil decât la nivelul unui consiliu local, deoarece e sărac, nu are bani de investiții în politică și atunci renunță în favoarea unei infime minorități. El va observa că nu mai există Constituție, nu mai există Parlament, ele devin niște anexe în brațele puterii, niște piedici neînsemnate, pentru că puterea e una.
În aceste momente dificile pentru poporul nostru, dar ca pedeapsă de la Dumnezeu, am putut vedea traduse în fapt cuvintele “demos” și “kratos”. Câțiva inși ne-au pus cu botul pe labe, indiferent că a fost academician sau truditor cu sapa. Este doar o primă experiență, urmează alte episoade pe care noi sau urmașii noștri le vor trăi fără crâcneală, fără atitudine și personalitate.
Vor veni alegerile și cred că nici nu va mai fi nevoie de prezența noastră, pentru că: “puterea poporului” e pe mâini bune, și numărătoarea va ieși cum trebuie.
Suntem siguri că de acum înainte va fi altceva, va fi o nouă ordine mondială, individul va avea un rol decorativ, va fi obligat să se supună, iar dacă e nemulțumit, “puterea poporului” pune pe el bastonul sau amenda. Se va intra într-o lume a obedienței, a lipsei de atitudine, trăsături care vor fi promovate la nivel de politică de stat, la noi și în lume.
Puterea știm cine o deține, știm unde este, dar unde este poporul? E greu de răspuns pentru că deocamdată avem mască obligatorie.
