Devenit aproape un mit această noțiune de distanțare socială, ignorând orice regulă epistemologică și logică, consider oportun pentru cei mai riguroși în folosirea cuvintelor, adecvate semnificațiilor recunoscute în plan științific, să fac unele clarificări cu privire la această noțiune inadecvată din punct de vedere sociologic. Într-un mod destul de timid au existat unele voci autorizate care au semnalat această inadecvare, fără a aduce argumente de susținere, cum voi încerca eu prin acest articol. O fac aceasta, nu neapărat din oportunism, ci mai degrabă din rațiuni deontologice și partizanat științific, întrucât nu putem acorda aceeași semnificație la două forme evaluative distincte prin conținut, chiar dacă sunt noțiuni omonime.
Așadar, din această perspectivă identitară (a principiului logic al identității), printr-o singură noțiune, în realitate în comunicare sunt utilizate două noțiuni, cu semnificații diferite, care, din punct de vedere logic, nu pot fi contopite - aglutinate într-o singură noțiune, nefiind decât cel mult omonime și nimic mai mult. Astfel, într-un asemenea context social, și mai ales psihosocial, distanțarea socială se diferențiază de conceptul de distanțare socială ce aparține epidemiologiei, prin care este vizată o asemenea măsură restrictivă cu caracter profilactic și protectiv, fiind cu mult mai mult decât atât. Pentru a-i legitima acest statut sociologic trebuie să plecăm de la conceptul de distanță socială, de unde derivă și această inadecvată noțiune de distanțare socială, și nu fizică sau spațială, cum ar fi corect și corespondent sub raport semantic. Din punct de vedere sociologic, prin distanță socială este evidențiat gradul de diferențiere socială a unui individ față de celălalt individ sau grupul aparținător acestuia, sau chiar între grupuri sociale, fiind operaționalizabilă în orice context social, și nu în cazul pandemiei.
După cum ne putem da seama, conceptul sociologic de distanță socială este total diferit de cel de distanțare socială, utilizat de epidemiologi (preluat de la Organismul Mondial al Sănătății, mai puțini familiarizați cu limbajul sociologic, care, probabil, chiar urmăresc o asemenea distanță și distanțare socială în plan mondial!?, dincolo de distanțarea spațială - fizică), în delimitarea lor operând cu totul alți indicatori cuantificabili care le diferențiază semantic și factologic. Ceea ce face operațional acest concept sociologic nu este nici pe departe mărimea - distanța spațială, specific distanțării sociale - fizice, ci diferența socială emergentă unor statusuri și roluri profesionale și sociale care fac inoperabilă conviețuirea optimă și funcțională a acestor categorii sociale, diferențiate prin mai mulți indicatori. Ceea ce le face mai transparente și le diferențiază pe aceste două noțiuni omonime este inegalitatea socială, mărimea veniturilor, profesiile, stilul de viață, nivelul aspirațional și idealul de viață, care se subînțelege că sunt asimetrice, astfel că prin acești indicatori se poate realiza “screening-ul social”, reflectat de acest concept sociologic. Dacă distanța socială este o stare continuă, “distanțarea socială”, în acest context epidemiologic, este doar o stare de moment care va dispare odată cu dispariția factorilor care au condus la impunerea ei.
În același timp, prin distanțarea socială de tip sociologic înțelegem tendința creșterii inegalității sociale prin intermediul polarizării, stratificării și adâncirii diferențierii sociale, care nu se realizează pe fondul distanțării spațiale - fizice, ci pe fondul unor strategii politice care conduc la asemenea inegalități de status social și economic, care este mult mai relevant din perspectivă sociologică decât izolarea socială sub raportul contactului spațial. În mod concret, din perspectivă medicală - epidemiologică, care ne interesează mai mult, aici și acum, distanțarea socială constă în eforturile conștiente de a reduce contactul dintre oameni pentru prevenirea răspândirii unui agent patogen, cum este și în cazul acestui virus, care poate crea o distanță socială și mai ales o distanță de putere față de marile puteri a unor așa-zise state satelit, dar nu o distanțare spațială, fizic distanțele rămânând aceleași.
Este și concluzia unui medic, Bianca Cucos, în articolul postat on-line, Distanțarea socială: cum este definită și ce rol are în combaterea pandemiei COVID-19. Modele de intervenție. Acest cadru medical, într-un mod oarecum surprinzător, evidențiază natura contradictorie a acestei măsuri cu natura socială a omului, subliniind că ființa umană tinde spre comuniune și comunicare chiar și în situații limită, care apropie oamenii și nu-i desparte, cum se întâmplă în prezent prin această măsură ad-hoc constituită de autoritățile politice și medicale ce impun o asemenea măsură restrictivă de separare fizică a oamenilor, prin păstrarea unei distanțe fizice - spațiale și/sau prin izolare. Desigur, rostul distanțării sociale este de a oferi un sentiment de siguranță prin asemenea măsuri profilactice și protectiv-suportive, și nicidecum de distanțare socială - inegalitate socială și psihosocială dintre indivizi, chiar dacă aceste interacțiuni sunt mai limitate în spațiu și timp, limitând contactele directe spațiale, dar nu și pe cele psihice și mai ales emoționale.
Mai adecvată și cu un grad mai ridicat de sinonimie, cred că ar fi noțiunea de izolare socială decât cea de distanțare socială, care, așa cum spune autoarea citată, este percepută mai mult ca o stare fizică de urgență, și nu neapărat socială, chiar dacă frecvența interacțiunilor umane și sociale este cu mult mai redusă, implicând în mod indirect și o asemenea formă de distanțare psihosocială de moment. Desigur, impactul negativ al acestei izolări se face resimțit nu numai în plan psihosocial, ci așa cum spun și alți specialiști și este confirmat de realitate și experiența celor care s-au confruntat cu acest fenomen, se raportează și la nivel psihologic și neurofiziologic, aspecte pe care acest cotidian le-a prezentat, așa că nu voi mai insista asupra lor, unele fiind resimțite de fiecare prin modul lor concret de aplicare.
