Filmul american “Pe aripile vântului”, caracterizat de unii istorici revizionist, a fost retras de pe platforma HBO Max, în contextul protestelor internaționale împotriva rasismului și a violențelor poliției americane vizând persoanele de culoare. De asemenea, comedia “Little Britain” a fost retrasă de pe BBC iPlayer, Netflix și BritBox. Lungmetrajul de patru ore, regizat de Victor Fleming și lansat în 1939, este considerat de numeroși profesori universitari drept cel mai ambițios și eficient instrument de revizionism sudist, relatează News.ro.
“Adevărul despre «Pe aripile vântului/ Gone with the Wind», ecranizarea din 1939 a romanului sudistei Margaret Mitchell, este că de ani buni nu mai era «corect» de vizionat.
Atacurile la adresa sa au început din 1990, când John și Catherine Silk au susținut că scenariul și cartea deplâng Sudul sclavagist. Ele au continuat și s-a ajuns ca, în 2016, un singur cinematograf de filme oldies să îl mai difuzeze, «Orpheum Theater», din Memphis Tennessee. În 2017, proiecția anuală a fost anulată și aici. Canalele de filme retransmise pentru satelit, nu cele de vizionări online, nu îl mai programau de mult, de frica boicotului publicitar. Acum, la cererea lui John Ridley, scenarist de mare succes, HBO Max l-a retras pentru «rebranduire»! Și asta nu se întâmplă doar cu acest film, la fel multe din producțiile Disney, westernuri din anii '50, sau chiar și un James Bond, în care eroul refuză să se însoare cu o asiatică! Primul film sonor în care s-a cântat o melodie, «Mammie», nu se mai difuzează de ani buni, «Coliba Unchiului Tom», la fel. Tom Sawyer nu mai e de bun gust din cauza afro-americanului Jim
din poveste. «Studiu cap de sclav» se cheamă «Studiu cap de bărbat». Asta e realitatea.
Ne prefacem șocați la auzul veștii despre retragerea/ interzicerea poveștii rău-fermecătorului Rhett și a frumoasei Scarlett, dar ei au fost eliminați din cultura universală sub ochii noștri. Aceiași ochi cu care am privit cum se dărâmă statuile confederaților, cum se redenumesc străzi și bulevarde din marile orașe, cum se scot vitralii din biserici sau sunt smulse plăcuțe comemorative. Am privit impasibili sau cel mult spunând «La noi n-are cum, frate!» cum sunt ciuntite versurile cântecelor (de exemplu istoricul «Oh, Susannah» are versurile schimbate de mult timp!) fără să ne întrebăm de ce o perioadă istorică nedreaptă nu poate fi studiată ca atare, și nu neapărat demolată. (Alecu Racoviceanu)
Romanele “Să ucizi o pasăre cântătoare” și “Aventurile lui Huckleberry Finn” au fost eliminate din unele dintre școlile și librăriile din statul american Virginia, din cauza plângerii depuse în instanță de un părinte care a acuzat limbajul rasist folosit de anumite personaje din cele două volume, informează The Guardian, citat de News.ro. Nici acestea, doar de azi-de ieri.
Fahrenheit 451 (aproximativ 233°C) este declarată “temperatura la care hârtia începe să ardă”. De unde știu? De la Ray Bradbury. E singura temperatură pe care nu am putut s-o uit, după ce am citit romanul, de... nu mai știu câte ori, am văzut, și revăzut, filmul realizat, în 1966, de François Truffaut, cu Julie Christie, Cyril Cusack și Oskar Werner. Nu am o memorie sclipitoare, dar ceea ce iubesc nu uit. Și iubesc această carte a lui Ray Bradbury, “451 Fahrenheit”, la fel ca și scrierile lui Orwell. Acolo în paginile acelea, parcă acum desprinse din cotidianul nostru cenușiu, “cărțile sunt condamnate și arse, cu mânie proletară, pentru că «îi fac pe oameni nefericiți», îngândurați și antisociali; sunt «prostii care pot înnebuni omul» și «cei care le citesc devin nemulțumiți de viețile lor». Biografiile sunt «povești despre morți», iar fericirea este posibilă doar cu prețul egalității (un fel de comunism - în fond, toți locuitorii se numesc, între ei, «veri»). Este o lume imbecilizată prin excelență. (...) Oamenii se tem de denumiri, este o lume desemantizată, impersonală, rece. Rostirea unor cuvinte (ca «război», «iubire» etc.) este aproape un sacrilegiu. Ei își mai amintesc vag care este sensul lor sau că acestea au existat cu adevărat. (...) Monopolul, așa cum era de așteptat, aparține televiziunii, plină de programe stupide, ilogice, absurde, inutile, cu scopuri de pacifism extrem (și nejustificat); emisiunile răspund preocupărilor minuțioase pentru înfrumusețarea doamnelor, pentru întreținerea mediului casnic - spațiu ce nu pare a fi părăsit. Străzile sunt mai mereu pustii, iar oamenii nu se pot dezlipi din fața fascinantului ecran. (...) (Michael Hăulică)
Așadar, după ce ne-am revoltat pentru eliminarea din grila HBO a capodoperei cinematografice “Pe aripile vântului”, niște... “ăia”, mai obișnuiți să învârtească maceta decât calandrul tipografic, au impus ca romanele “Să ucizi o pasăre cântătoare”, de Harper Lee, și “Aventurile lui Huckleberry Finn”, de Mark Twain, să fie eliminate din școlile și librăriile statului american Virginia. O plângere oficială a fost depusă în instanță de mama unui adolescent birasial, reclamând folosirea cuvântului “nigger” (“negru”), termen considerat peiorativ, care apare frecvent în ambele cărți.
Un comitet urmează să analizeze viitorul celor două romane clasice ale literaturii americane, care ocupă poziții de frunte, în fiecare an, în topul celor mai controversate cărți ale literaturii pentru cititorii tineri din Statele Unite, potrivit Asociației Bibliotecilor Americane (ALA). Pe aceeași listă apar și alte titluri celebre, precum “The Handmaid's Tale”, de Margaret Atwood, patru volume de Judy Blume, “Jurnalul Annei Frank” și “Romeo și Julieta”. Motivele pentru scoaterea unei cărți din programa școlară americană diferă foarte mult între ele, însă cele mai des întâlnite sunt religia și sexul, potrivit listei anuale a cărților interzise, întocmită de ALA. În 2015, volumul “The Curious Incident of the Dog in the Night-Time”, de Mark Haddon, a fost acuzat de părinții americani de “blasfemie și ateism”, iar Biblia a generat plângeri din cauza “punctelor de vedere religioase ale sale”.
“«Pe aripile vântului» este considerat unul dintre primele 10 filme din istoria cinematografiei mondiale, iar o copie a sa a fost depusă în Registrul Național de Filme, pentru a nu se pierde niciodată. Să sperăm că va rămâne acolo!”
