BOLILE CONTAGIOASE ÎN BIBLIE (I)

În calitate de credincioși fideli ai credinței celei adevărate și mărturisitoare, pe lângă rugăciunea firească pe care trebuie să o facem în astfel de situații, o preocupare a noastră, în aceste vremuri „pandemice" pe care le trăim, datorită noului virus SARS COV 2 sau COVID 19, cum tot auzim pe toate canalele de știri și de socializare, este și cum ne raportăm noi creștinii la această situație. Ce ne învață Scriptura, în primul rând, despre astfel de situații de încercare pe care Dumnezeu le îngăduie în viața copiiilor săi. Ca să putem înțelege foarte bine, trebuie să cunoaștem, la fel de bine, oare ce ne învață Dumnezeu prin Cuvântul Său, lăsat nouă, care este Sf. Scriptură, despre astfel de situații.

La o citire simplă a Bibliei, ne putem da seama că astfel de situații au existat în viața omenirii, important este să înțelegem de ce Dumnezeu le-a îngăduit sau le îngăduie și, cu siguranță, va mai îngădui să vină peste noi, dacă „mai este nevoie". Biserica ne învață că astfel de încercări, boli, necazuri, Dumnezeu le îngăduie fie pentru a încerca credința omului în El, fie a pedepsi anumite păcate grave ale umanității, fie pentru a trezi umanitatea la realitate. Toate situațiile sunt posibile datorită dragostei dumnezeiești, o dragoste pe care nu o putem înțelege decât prin prisma credinței vii pe care o avem, altfel ajungem să punem întrebări ca cei care nu-l cunosc încă pe Dumnezeu: „Dacă există Dumnezeu, de ce acceptă astfel de lucruri care provoacă suferință?".

Ne oprim pentru prima dată în scrierile Vechiului Testament, unde afecțiunile contagioase, în limba ebraică veche, apar sub termenul de „dever". Acest termen apare în Vechiul Testament, de aproape 50 de ori, deci nu de puține ori Dumnezeu a fost nevoit să apeleze la acest mijloc, pentru a „potoli" poporul ales, rătăcit. Ca și acum, din descrierile biblice, avem certitudinea că mijlocul „ciumelor" (în general boli contagioase), era folosit de Dumnezeu pentru a crea panică (! oare azi ce se urmărește): Numeri 14,12: „Îl voi lovi cu ciumă și-l voi pierde și te voi face pe tine și casa tatălui tău popor numeros și mai puternic decât acesta!", când se referă la împrăștierea canaaniților, pentru ca poporul lui Israel să nu mai ajungă să se lupte cu ei. Vedem din experiența de azi, pe care o trăiește întreaga omenire, cât e de ușor ca o pandemie, așa cum o numesc autoritățile civile, să inducă în rândul populației panică și comportamente iraționale uneori.

Oprindu-ne la declararea de către autorități a pandemiei, nu trebuie să uităm că în comparație cu celelalte momente ale umanității, de același fel, situațiile sunt mult mai grave: gripa spaniolă din 1918 a ucis între 50 și 100 de milioane de oameni, ciuma neagră din 1347-1351 între 75-200 de milioane, când populația era de 500 de milioane de oameni. Iată doar două exemple. Iar azi sunt peste 490 de mii de decese.

Întorcându-ne la Vechiul Testament, folosirea acestei metode, din partea lui Dumnezeu, apare de cele mai multe ori ca o consecință a lipsei de devotament, de loialitate a lui Israel față de Dumnezeu. „Cine are urechi de auzit să audă" - ne spune Mântuitorul Iisus Hristos, de mai multe ori, în Noul Testament.

Astfel, profetul Ieremia, în cartea sa, amintește în cap. 21 acest lucru. „Și voi lovi pe cei ce trăiesc în cetatea aceasta, de la oameni până la animale, și vor muri de ciumă cumplită" (Ieremia 21,6). De asemenea și profetul Iezechiel atrage atenția, spunând: „Afară va fi sabie, iar înăuntru ciumă și foamete. Cel din câmp va muri de sabie și pe cel din cetate îl va mânca ciuma și foametea" (Iezechiel 7,15). Din lecturarea doar a celor două exemple, pe care le-am amintit, ne putem da seama că boala contagioasă nu era o pedeapsă efectivă din partea lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, o consecință a neascultării față de Dumnezeu a poporului ales. „Aveți grijă", popor ales al lui Dumnezeu, parcă vrea să ne spună Dumnezeu nouă, celor de azi.

Cel mai interesant moment din Vechiul Testament, privitor la această problemă, este cel din vremea lui David, relatat în a doua carte a Regilor, capitolul 24, versetele 13-15: „Și a venit Gad la David și i-a vestit, zicându-i: «Alege-ți ce vrei: foamete în țara ta, șapte ani; să fugi trei luni de vrăjmașii tăi și ei să te urmărească; sau timp de trei zile să fie ciumă în țara ta? Chibzuiește și hotărăște; ce să spun Celui ce m-a trimis».«E tare greu, a răspuns David lui Gad, dar să cad mai bine în mâna Domnului, căci mila Lui este mare; numai în mâinile oamenilor să nu cad!» Și și-a ales David ciuma în vremea secerișului grâului. Și a trimis Domnul ciumă asupra lui Israel, de dimineață până la vremea hotărâtă. Și a început molima în popor și au murit, de la Dan până la Beer-Șeba, șaptezeci de mii de oameni". Dintre toate cele trei alegeri între care putea David să facă: foamete, fugă sau boală, David alege boala. Oare de ce? Răspunsul este cât se poate de simplu și de clar din partea lui David: decât să cad în mâna oamenilor, adică să depind de ei și ei mă vor flămânzi și fura de tot ce am, spune David: „Mai bine cad în mâna lui Dumnezeu". Vedeți ce înseamnă să te încrezi în ajutorul lui Dumnezeu.

Pentru noi, cei de azi, este foarte greu să înțelegem această hotărâre a lui David, în primul rând pentru că încrederea noastră în Dumnezeu este foarte slabă, omul de azi se încrede mai mult în ajutorul omului, statului, sistemelor, care ne-au demonstrat lunile acestea că doar un singur lucru contează: imaginea mea, fie că vorbim de șeful statului, fie că vorbim de guvernele țărilor, fie că vorbim de partidele politice.

Mai mult de atât, nouă, celor de azi, nici nu ni s-a dat posibilitatea să spunem ce dorim noi, nici măcar să primim informațiile necesare minime spre a conștientiza gravitatea faptelor pe care le trăim.

Ce să mai vorbim că pe Dumnezeu L-au eliminat cu totul din această ecuație, dovadă durerea oricărui creștin de a nu se putea bucura pe deplin de Învierea Domnului, închiderea spitalelor duhovnicești, adică a BISERICILOR, ca și cum omul este doar trup, uitând că neglijarea sufletului va aduce mari prejudicii ființei omenești, lucruri pe care le vom simți mai târziu, cu siguranță.

Omul de azi, contrar lui David, care a ales doar trei zile de suferință, suferință care a dus la pierderea a 70 de mii de suflete din poporul ales, după unele cercetări aproape 30% din totalul poporului ales din acea vreme, a ales foametea (care va veni și peste noi în diferite forme bine stabilite, pentru că astăzi totul este sub puterea banului, economic, deci) și fuga (de responsabilitate). De ce a făcut aceasta omul de azi? Pentru că nu a procedat ca și David, care înainte de a da un răspuns lui Dumnezeu a „chibzuit" și apoi a hotărât.

Omul de azi a „hotărât" direct, fără a vedea ce consecințe vor rezulta din această hotărâre, deci a-și chibzui hotărârea. Și vedem astăzi, oameni privați de drepturi constituționale: al credinței, al dreptului la servicii medicale, al dreptului la viață socială, toate transformate în niște restrângeri care au provocat și vor mai provoca rupturi în ființa omului, în latura lui socială, în latura lui umană și inter-umană, și îndrăznesc să spun chiar și duhovnicească.

Putem spune, uitându-ne și în urma celor peste 3 luni de când trăim cu acest virus, că pandemiile nu apar pentru că Dumnezeu s-ar fi supărat pe noi, oamenii, ci ca o consecință a încălcării firescului de către om. Înțelegem parcă mai bine toate încercările lumii moderne de a scoate pe Dumnezeu din ecuație, fie prin politicile anticreștine, prin homosexualitate, prin avorturi, desfrâu propagat pe media ca și normalitate, prin prigonirea Bisericii lui Hristos, prin programe școlare care nu au pic de moralitate în învățăturile pe care le conțin etc.

Ca și o concluzie a acestui prim demers al Vechiului Testament în privința bolilor contagioase pe care le amintesc cărțile sfinte, pandemia pe care o trăim, fie că e reală sau nu, este o consecință a stării umane pe care o cunoaștem sub denumirea de păcat și revoltă față de Dumnezeu. Și, vai de cel ce se luptă cu Dumnezeu.

Noi, creștinii, trebuie să rămânem chibzuiți, să știm că Dumnezeu este autorul și susținătorul vieții, și că orice situație mai grea s-ar abate asupra noastră este cu acordul lui Dumnezeu.

Fiți tari și cu credință, creștini, în fața vitregiilor acestei vieți!

Amin!

Lasă un comentariu