Rezultă că, în vederea creșterii riscului pandemic și a numărului celor infectați, un rol specific îl are fiecare cetățean al planetei și ai națiunilor acesteia, al educației și mentalităților acestora, dar și autoritățile - guvernele lumii, care trebuie să cunoască în profunzime fenomenul pentru a-l putea gestiona în mod eficient. Rezultatele se văd, ele fiind în primul rând cauzate de superficialitatea cunoașterii și abordării fenomenului, care, dincolo de natura sa obiectivă, exprimată prin cauze și efecte, comportă tot mai mult o dimensiune politică ideologizantă, constituindu-se în suportul unor schimbări dorite de unele puteri, dincolo de a fi un incident planetar, cum se dorește de unii să se înțeleagă și să se și creadă. Din cele prezentate rezultă că riscul în a întreprinde o acțiune sau un comportament vizează raportul dintre certitudine și incertitudine sau în plan cognitiv, între cunoaștere și necunoaștere. Aceste calcule, așa cum am arătat, se pot realiza doar cu ajutorul statisticii matematice și a teoriei probabilității, depășind simpla observație empirică, prin care este evidențiat un asemenea risc major de creștere a celor contaminați cu acest virus agresiv.
Evident, mai mult ca oricând, sub semnul riscului imprevizibil stau și acțiunile de combatere a actualului COVID-19, când, așa cum s-a putut vedea, sunt aproape imposibil de stabilit unele corelații semnificative între variabilele independente (comorbidități) și gradul de contaminare al bolnavilor testați pozitiv, ca variabilă dependentă, probabilitatea cea mai mare a corelațiilor, față de celalte variabile independente stabilite, se pare a fi între gradul de imunitate (nu excesiv de ridicat) și riscul infecțiilor. În situațiile de criză majoră, cum este cea provocată de această pandemie, este necesar să crească riscul asumat din partea specialiștilor în diferitele boli asociate acestor infecții cu acest virus, consecințele fiind evaluate prin numărul vindecărilor, sau invers, prin numărul celor nevindecați și, în ultimă instanță, a celor decedați. De aici se poate trage concluzia, după care, în majoritatea intervențiilor în tratarea și vindecarea acestor bolnavi contaminați, șansa vindecării acestora stă mai mult sub semnul incertitudinii și a probabilității mai scăzute, sau chiar al improbabilității, implicând un asemenea risc asumat din partea cadrelor medicale, care acționează încă pe un teren destul de necunoscut, unde se pare că acest virus încă impune regulile de conviețuire în lume, producând schimbări imprevizibile.
De aceea, acest virus, și jocul pe care îl presupune, trebuie să-l învățăm din mers, precum, la rândul lui, și el ne învață ceea ce trebuie să știm despre el și cum să ne ferim de infectarea cu el, fiindu-ne încă net “superior”, din ambele perspective. Așa cum ne putem da seama, există atât responsabilități comune, cât și responsabilități care se diferențiază de la o variabilă la alta, astfel că, în final putem vorbi despre o “responsabilitate a responsabilităților”, fără a considera această sintagmă doar un joc de cuvinte. Pentru prima categorie de factori, ne facem responsabili noi și cei care ne monitorizează starea de sănătate, pentru factorii de mediu, suntem responsabili noi și autoritățile care gestionează acest fenomen național și mondial, iar pentru cea de-a treia categorie, responsabilitatea cade în sarcina specialiștilor din acest domeniu virusologic, epidemiologic și infecționist. După cum putem observa, abordarea acestui fenomen, prin cauzalitatea și efectele induse, este cvasiunilaterală, un accent mai mare fiind pus pe cel de-al doilea factor. De aici emergența întregului normativism ce vizează restricțiile și măsurile de protecție, nu de puține ori exagerate și în necunoștință de cauză, adică în ignoranță cu ceilalți doi factori. În spațiul redacțional limitat am încercat să realizez o analiză succintă a fiecărei variabile intrată în acest joc probabilistic. Concluzia desprinsă este că acești factori de risc nu trebuie analizați într-o modalitate disjunctă, atât sub raport etiologic, cât și ca risc epidemiologic, ci dintr-o perspectivă integratoare și complementară.
Evaluat pe ansamblu acest risc epidemiologic și nu în mod diferențiat, putem spune că în analogie cu acea “responsabilitate a responsabilităților”, avem de-a face cu o “probabilitate a probabilităților” și un “risc al riscurilor”, ceea ce înseamnă că fiecare dintre factori - variabilele independente, la rândul lor, prezintă un risc probabilistic particular, iar prin sinteză, un risc real, care implică toți factorii de risc evidențiați anterior. Se subînțelege că atunci când cei trei factori - variabile independente care predispun spre contaminare, ating cote maxime, atunci riscul este maxim; când doi sunt favorabili, riscul este moderat, iar când doar unul dintre aceștia cauzează infectarea, riscul este minim. În ceea ce privește neutralitatea mediului și agresivității și expansiunii - disiminării virusului, nici nu poate fi vorba, el există cu certitudine, iar la răspândirea sa contribuie în primul rând factorii de mediu. Așadar, evaluarea riscului epidemiologic doar printr-un singur factor, care, de regulă, face referință la mediu, este limitată și, în același timp, irelevantă, întrucât, așa cum am arătat, toate cele trei variabile intră în “jocul probabilistic” al riscului epidemiologic SARS-CoV-2. Dacă analizăm fiecare variabilă independent, în raport cu probabilitatea riscului, vom putea observa că este relativ greu să discriminăm un factor de celălalt, acțiunea acestora fiind interdependentă și interferentă. De aceea, specialiștii în domeniu și autoritățile competente trebuie să analizeze acești factori de risc, exprimați prin aceste variabile independente, în mod interdependent și complementar, și nu într-o manieră disjunctă, cum se întâmplă, antrenând și alți specialiști. Asemenea echipe intredisciplinare ar trebui să cuprindă psihologii, juriștii, sociologii și politologii, care dispun de o viziune generală asupra societății și a mecanismelor și legităților acesteia, dar și asupra acestui fenomen social și a particularităților sale în raport cu anumite variabile independente, de care, într-o mare măsură, se face abstracție, astfel că cei care gestionează acest fenomen complex se limitează mai mult la efecte și mai puțin la cauze, care reprezintă rădăcina fenomenului și nu rodul acestuia, exprimat prin această pandemie.
(Sfârșit)
