Marin Preda a fost pentru cele trei soții ale sale “cel mai iubit dintre pământeni”. Scriitorul a iubit pătimaș și a suferit din amor. Despre Preda, soțiile au spus că era, înainte de toate, scriitor și apoi amant. Marin era “omul pe care o femeie visează să-l găsească”. Aurora Cornu a fost marea iubire a lui Preda, Eta Vexler a fost soția evreică care i-a atras antipatia regimului, iar Elena a fost cea care l-a făcut pe scriitor tată.
“Iubirea poate să fie oricum, numai să fie! Poți să arăți ca un chimval răsunător, dar dacă dragoste nu e... spune evanghelistul. E vorba, desigur, de dragostea divină, dar a noastră, cea profană, are oare vreo limită care s-o împiedice să atingă granița divinului? Lăcașul ei nu e tot inima umană?”, se întreba Marin Preda, prin Victor Petrini în celebrul roman “Cel mai iubit dintre pământeni”.
Preda a fost pentru cele trei soții ale sale cel mai iubit dintre pământeni, un soț pe cât de adorat și iubit, pe atât de dificil de înțeles. Preocupat mai mult de carieră și literatură, despre Preda se spune că
n-a trăit iubiri adolescentine care să îi fi marcat existența sau să îi influențeze scrierile. A descoperit marea dragoste la 32 de ani când a cunoscut-o pe tânăra Aurora Cornu de doar 20 de ani.
Povestea de iubire dintre frumoasa tânără și scriitor a început la malul mării. Se văzuseră pentru prima dată la vila Uniunii Scriitorilor în 1952, dar prima întâlnire s-a rezumat la un simplu schimb de replici. Doi ani mai târziu se regăsesc la malul mării. Printr-o ironie a sorții, ea ocupa camera care ar fi trebuit să îi revină scriitorului. Galant, Preda îi cedează camera însă, încăpățânată, Aurora își face bagajul și pleacă. Din corespondența celor doi, făcută publică ulterior, reiese că Preda s-a îndrăgostit nebunește privind-o pe Aurora cum își strânge bagajul. A doua zi, direct de pe malul mării, îi scrie prima scrisoare de dragoste: “Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăște din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu știu unde, când și de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat și mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ți întâia mea scrisoare de dragoste. (...) Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile. Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”. Acesta a fost începutul unei povești tulburătoare care avea să le influențeze destinele ambilor protagoniști.
Se spune că Marin Preda a cerut-o de nevastă pe Aurora Cornu a doua zi. Tânăra a luat propunerea ca pe o glumă. Aurora pleacă mai devreme de la mare și îl lasă pe scriitor profund îndrăgostit și plin de dor. Scrisorile trimise Aurorei arată că întâlnirea cu tânăra îl tulburase profund pe scriitor: “Dragă Aurora, după ce ai plecat în seara aceea... am venit acasă ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic și eram foarte mirat de această senzație. Știam că te-am cunoscut, știam că ne-am plimbat împreună, că ceasuri întregi am stat fascinat de prezența ta, că sufletul meu a tremurat de nenumărate ori la auzul glasului tău și că în ultima vreme tot ce era aici, marea și valurile, și răsăritul soarelui, și apusul, și portița vilei, și apele minerale, și nopțile cu stele, erai tu și aceasta din prima zi și atât de mult, încât tot ce știam, că te-am cunoscut și m-am bucurat, toate acestea mi se păreau atât de firești, încât plecarea ta nu putea să strice ceea ce se realizase, plecarea ta nu însemna aproape nimic, plecarea ta nu putea să ia după tine toate acestea.”
S-au căsătorit trei ani mai târziu, în 1955. Simplu, fără fast și nuntă, la Sfatul Popular, cei doi încă îndrăgostiți la trei ani de la întâlnirea de pe malul mării au spus “DA” în fața ofițerului de Stare Civilă. Despre Marin Preda ca soț, Aurora Cornu a povestit în interviurile date după moartea scriitorului:”Mă simțeam regină, nimic nu era prea bun pentru mine. Vântul care bătea trebuia să bată așa, încât să nu mă supere... Marin era în stare să sărute pământul pe care călcam”.
Fiecare despărțire de Aurora, fie chiar și de scurtă durată era percepută de scriitorul îndrăgostit ca pe un chin. Preda continua să îi scrie soției chiar și în timpul căsniciei:”Te-am sărutat la stația de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoșat de soare și beam dinainte apă multă. Dar apa băută fără sete nu înlătură setea de mai târziu, ci doar te chinuie, prin amintirea ei, așa cum mă chinuie pe mine acum sărutările luate la despărțire. Ele nu țin locul dorinței chinuitoare care mă stăpânește acum în amintire, de a te strânge la piept și a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite. Noapte bună trupului tău drag și ochilor tăi frumoși! Fii liniștită și dormi. Odihnește-te și vino sâmbătă! Eu te iubesc atat de mult...”
Aurora a descoperit manuscrisul “Moromeții” într-un sertar și l-a încurajat pe Preda să dea luminii tiparului capodopera. “La început erau niște amintiri din copilărie pe care le răspândise în alte romane, în perioada în care am fost căsătoriți a scris romanul, a creat personajele, a descris satul, istoria... Sunt foarte mândră că «Moromeții» există grație mie, eu am făcut un cadou românilor - «Moromeții»“, declara într-un interviu Aurora Cornu. Despre romanul “Moromeții” s-a spus că a fost singurul “copil” al celor doi. Aurora l-a părăsit pe Preda în 1957. Tânara dornică să vadă lumea, să cunoască, să se dezvolte ca artist și-a dat seama că nu putea face asta în umbra lui Preda. Au trăit ultimele săptămâni de iubire, conștienți de despărțire, la Sinaia. Au suferit, au plâns și s-au despărțit. “Marine, eu plec, te părăsesc. Vezi ce faci... Cheile sunt colo, banii dincolo”, i-a scris Aurora lui Preda în biletul de despărțire. Preda a rămas în urmă, bolnav de dragoste și s-a internat în spital, suferind o depresie. Nici Aurora nu a plecat fără să-și lase sufletul în urmă. Avea să declare mulți ani mai târziu că i-a purtat scrisorile de dragoste prin toată lumea, că l-a visat și l-a dorit în toți anii care au urmat. S-au revăzut la câțiva ani după divorț. “De fapt, tu de ce m-ai lăsat pe mine?”, ar fi întrebat-o scriitorul pe poetă. Iar Aurora i-ar fi răspuns: “Nu știu, Marine...” Aurora Cornu a păstrat scrisorile lui Preda și a acceptat să le publice, în 2001, într-un volum intitulat “Convorbirile dintre Aurora Cornu și Eugen Simion despre Marin Preda”. În ultima scrisoare trimisă Aurorei, Preda scria: “Acestea sunt rănile mele în viața cu tine și dacă ai muri sau dacă m-ai părăsi (ceea ce ar fi totuna) ele, așadar, nu s-ar mai vindeca și aș fi un infirm...” Stabilită la Paris, Aurora Cornu declara că obișnuia să participe la ședințe de spiritism pentru a se întâlni cu Marin. În cea mai frumoasă declarație de dragoste spusă după moartea lui Preda, poeta recunoștea: “Îl aștept în viața următoare...”
Scriitorul a suferit o depresie după despărțirea de Aurora. Divorțul lui Preda de Aurora Cornu s-a încheiat la doi ani de la despărțire, în 1959. În cei doi ani, Preda a fost internat în spital pentru depresie, după cum reiese din jurnalul ținut de autor. Au fost ani grei în care Preda a suferit pentru iubirea neîmplinită. “Există, mă întreb acum, ceva mai banal și mai lipsit de interes spiritual ca în această dezamăgire a mea cu Aurora?”, se întreba scriitorul în Jurnal intim. Suferind din dragoste, Preda înțelege că numai timpul va șterge rănile: “Dacă Aurora vrea să se despartă, eu trebuie negreșit să mă vindec de dragostea pentru ea, și numai timpul mă poate ajuta.”
Cu un an înainte de pronunțarea divorțului de Aurora, aflat în plină criză afectivă și bolnav, Preda o întâlnește pe Eta Vexler, critic literar, cu origini evreiești, cu care se căsătorește repede. “Ne-am îndrăgostit repede, în câteva săptămâni, aveam nevoie unul de celalalt”, nota Preda în jurnal. O cunoaște pe Eta la data de 23 decembrie. Întâlnirea are loc la Sinaia, locul în care Preda trăise despărțirea de Aurora. Noua iubire îi trezește inspirația scriitorului și începe romanul “Risipitorii”. Despre căsătoria cu evreica Eta Vexler se spune că i-a atras antipatia regimului comunist și că acesta ar fi fost unul dintre motivele pentru care Preda a ajuns în vizorul Securității. S-a considerat că, în urma căsătoriei cu o evreică, Preda ar fi intrat sub influența cercurilor naționaliste evreiești. Căsătoria celor doi a durat doar opt ani. Se despart în 1966, iar Eta emigrează.
