Cercetătorii americani de la Facultatea de Medicină a Universității Virginia, citați de descopera.ro, explică dezvoltarea apărării imune a creierului și a modului în care sistemul imunitar răspunde la accidentele vasculare cerebrale care afectează unul din 4.000 de copii, în prima lună de viață!
“Apărarea creierului în fața diferiților factori de risc este asigurată de către celule imunitare, cunoscute sub numele de microglii. Aceste celule reprezintă 10%-15% din toate celulele care formează creierul. Cu toate acestea, originile lor reprezintă în continuare un subiect care naște controverse. În studiul nostru, am descoperit că o parte importantă a microgliilor au fost, la un moment dat, un tip celule albe din sânge, cunoscute sub numele de monocite.
În timpul dezvoltării creierului și ca răspuns la accidentele vasculare cerebrale ale sugarilor, monocitele suferă o conversie pentru a proteja țesuturile de leziunile care pot apărea în acest caz.
Majoritatea oamenilor cred că monocitele din sânge intră în creier numai după rănire pentru a provoca leziuni și apoi mor sau părăsesc creierul, însă rezultatele noastre au arătat că multe celule microgliale provin, de fapt, din monocitele din sânge, atât în dezvoltarea normală, cât și după leziuni ale creierului nou-născuților.
Pentru a explora originile apărării imune ale creierului, am dezvoltat un nou model inovator de laborator, care ar trebui să fie util și în cadrul cercetărilor viitoare. Acest model ne-a permis să urmărim originile microgliilor în creierul șoarecilor de laborator.
Am descoperit că multe monocite se transformă în microglii, pe parcursul dezvoltării creierului, acest fapt reprezentând o surpriză, întrucât noi operam cu ipoteza că microgliile nu provin din monocitele din sânge.
Însă, am constatat că monocitele se grăbesc să repare leziunile în timpul accidentului vascular cerebral neonatal și întreruperile fluxului sanguin către creierul bebelușului, în primele 28 de zile după naștere.
Astfel de accidente vasculare cerebrale au o mare varietate de cauze, de la cheaguri de sânge la anomalii de dezvoltare. Simptomele frecvente includ convulsii și somnolență extremă, deși în unele cazuri nu există simptome până mult mai târziu în viață, când copiii pot dezvolta dificultăți de vorbire și probleme de echilibru”, afirmă oamenii de știință americani. (L.P.)
