Motto: “Cristos a înviat din morți, /Cu cetele sfinte, /Cu moartea pe moarte câlcând-o, /Lumina ducând-o /Cântând aleluia” (Poezii postume).
* “De ce Cristos e așa de mare? Pentru că prin iubire a făcut ca cearta între voințe (oameni) să fie imposibilă. Când iubirea este - și ea este numai când e reciprocă - și reciprocă absolut, va să zică universală; Când iubirea e, cearta e cu neputință, și de e cu putință, ea nu e decât cauza unei iubiri preînnoite și mai adânci de cum fuse-nainte”.
***
* “Dumnezeu e un atom, un punct matematic, punctul comun unde se lovesc toate puterile pământului spre a constitui organismul de legi, sistema cosmică”.
***
* “Sufletul lumii sunt eu. Fără eu nu există timp, nu există spațiu, nu există Dumnezeu, fără ochi nu e lumină, fără auz nu e cântec, ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu”.
Mihai Eminescu (1850-1889), “Poet nepereche”, prozator, jurnalist, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la ideile romantismului european din sec. al XVIII-lea și al XIX-lea, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. Eminescu a recuperat temele tradiționale ale romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia chiar a dorit să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia agresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură. Avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Schopenhauer și Kant. A lucrat un timp la traducerea cărții “Critica rațiunii pure”, la îndemnul lui Maiorescu, cel care-i ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant, la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă. În anul 1948 a fost ales post-mortem membru al Academiei Române. Există mai multe teorii cu referire la moartea sa. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din București, sub “teiul sfânt”, după spusele lui Caragiale. George Călinescu spune despre moartea poetului: “Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc...”, iar Tudor Vianu afirma: “Fără Eminescu am fi de altfel și mai săraci!”.
P.S. Ghelasie Țepeș (1962-2020), preot duhovnic renumit, stareț și ctitor de mănăstire, printre ultimii ucenici ai Părintelui Arsenie Boca - “Sfântul Ardealului”: “Au făcut boala asta (COVID-19) ca o religie. Și au îndemnat lumea să i se închine, domnule. România trebuie bătută. Nici unu la sută n-au venit necazurile peste ea și peste noi. O să vedeți...!
