Aiudule, mereu te voi iubi, locul în care ne-am născut eu, Silviu Stanciu, și Ioan Ranca, unde ne-am cunoscut la grădiniță și ne-am continuat împreună viața, colegi de clasă, la Liceul “Titu Maiorescu”. Nu pot să uit anii frumoși ai tinereții, ca elev, cu clipele frumoase trăite, dar nici amintirea tristă datorită faptului că, în ultimul an de liceu, cinci colegi am fost excluși din UTC din motive greu de imaginat azi: Gigi Salanțiu a fost copilul directorului nostru, profesor, dar și preot, Silviu Stanciu, fiu de exploatator, deoarece tata avea taxi pe piață și batoză de treierat, și aș aminti și pe Ovidiu Nicula, din alte motive. Excluderea din UTC ne-a determinat să dăm examen de admitere la facultate în București, Ovidiu la “Electrotehnica”, iar Silviu la Facultatea cu specializarea Mecanizarea agriculturii, Auto și Circulația rutieră. Ca absolvent am lucrat la Uzina Metalurgică din Sibiu, de unde am fost transferat, după colectivizarea totală a agriculturii, la SMA Sighișoara, ca inginer șef. În 1968, formându-se județele, am fost transferat la Trustul pentru Mecanizarea Agriculturii Târgu-Mureș, de unde am ieșit la pensie în anul 1991.
Toată viața mi-a fost eclipsată de faptul că am fost catalogat fiu de exploatator, fără dorința de a mă angrena în viața de politician. Am dobândit calitatea de expert tehnic judiciar în auto și circulație rutieră, după un examen la Ministerul de Justiție din 1993. Ca specialist, m-am calificat în metoda de reparație prin recondiționarea fisurilor din blocurile motor, după metoda “Metalok”, la Combinatul Metalurgic din Trinez, Cehoslovacia, primind diploma de calificare din centrul de la Londra. Am lucrat și la Nordhausen, în RDG, unde am fost calificat împreună cu încă cinci colegi, la schimbarea motoarelor Perkins, de pe combinele de recoltat cereale cu motoare IFA, ce se fabricau la acest combinat.
Amintirile mele nu pot fi separate de cele trăite și alături de colegul meu Gigi Salanțiu, fost profesor doctor la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, unde, pe frontonul de la intrare în facultate, Gigi a realizat un mozaic reprezentând un portret cu cai, el fiind și cel mai mare pictor de animale din țară.
Aiudule, farmecul tău ne-a însoțit ajungând la vârsta de 88 ani.
Nelu Ranca, absolvind Facultatea de istorie din Cluj-Napoca în anul 1955, revine în Aiud, unde a înființat sediul arhivelor statului. În anul 1962 a fost numit director al Arhivelor statului din Târgu-Mureș, instituție nou înființată. A păstorit această instituție timp de 30 ani, până la pensionare, în anul 1991. În tot acest timp a cercetat, a studiat, fiind mândru de valorile create de strămoșii noștri în leagănul civilizației și dăinuirii noastre. A fost desemnat ca delegat cercetător în arhivele din Ungaria. De asemenea, a fost trimis cu bursă de studii la Paris, unde a studiat documente referitoare la istoria românilor. A scris zeci de articole în toate revistele de specialitate, fiind și autorul a numeroase cărți, din care amintim: “Avram Iancu”, “Românii din scaunele secuiești”, “Românii din secuime și răscoala lui Horea”, “Drumul Holocaustului” etc.
A fost omagiat la vârsta de 80 ani cu volumul din seria “Profesioniștii”, îngrijit de dl Lăcătușu.
Împreună cu Gigi, cu Nelu și cu Suvi, în tot timpul vieții, farmecul Aiudului ne-a însoțit mereu, cântându-i mereu și în orice ceas că în tine avem nițel suflet rămas.
