* “Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; Priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le exemplul. Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același” (Evrei cap. 13)
***
* “Părinții voștri din vechime, prin credință au biruit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei,
s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmașilor pe fugă; unele femei și-au luat morții lor înviați. Iar alții au fost chinuiți, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere”.
***
* “Cei din vechime, prin credință, au fost uciși cu pietre, au fost puși în cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primiți. Fără credință nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este și că se face răsplătitor celor care îl caută”.
EPISTOLA către EVREI, este considerată un adevărat tratat de dogmatică și una din cele mai bune scrieri ale Sfântului Apostol Pavel. După părerea celor mai mulți dintre teologii ortodocși și romano-catolici, această epistolă le-a fost adresată de Pavel creștinilor din Ierusalim și din aria Palestinei în timp ce el se afla în Italia, anume în anul 65 sau, după unii, în primăvara lui 64, adică după eliberarea sa din prima captivitate romană și înainte de a pleca în Spania. Din cuprinsul epistolei reiese cu limpezime că acești creștini aveau nevoie de ajutor moral, de îndemnuri de încurajare. Ardoarea credinței lor, atât de puternică la început, a intrat acum într-o fază de declin, de oboseală, de delăsare; persecuțiile i-au descumpănit, unii din ei par gata să apostazieze (să se lepede, să renunțe). Părinții și scriitorii bisericești ai Răsăritului au admis că Epistola către Evrei este opera lui Pavel. Ea face parte din “Antilegomena lui Luther”, împreună cu epistolele Iacob, Iuda și Apocalipsa lui Ioan.
Cuvinte ziditoare:
- “Luați aminte la cel ce a răbdat de la cel păcătos, ca să nu vă lăsați osteniți, slăbind în sufletele voastre”.
- “Dumnezeu pe cine îl iubește, îl și ceartă...” + - “Căutați pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Faceți cărări drepte pentru picioarele voastre”.
- “Să ne apropiem de tronul lui Dumnezeu cu încredere, ca să aflăm har și milă, spre ajutor la timp potrivit”.
- “Luați seama, fraților, să nu fie cineva, dintre voi, cu o inimă vicleană a necredinței, ca să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu”.
P.S. Alexandru Vlahuță (1858-1919), scriitor român. Una din cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România pitorească, despre care Dumitru Micu (1928-2018, istoric și critic literar) spune că este un “atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”: Credința este eternă, ca primăvara, ca florile. Și în artă ca și în religie, dacă nu-i credință, totul se sfărâmă”.
-350x320.jpg)
