Din Grecia antică până în zilele noastre, justiția a fost norul sub care societatea s-a dezvoltat și a învățat să conviețuiască împreună, ghidându-se după ansamblul legilor și impunând un standard de moralitate.
Eu consider că justiția a fost și este esențială viețuirii membrilor unui colectiv, deoarece impune respectul reciproc și asigură interpretarea și aplicarea unitară a legilor. Prezența justiției semnalează societatea în ceea ce privește drepturile și obligațiile fiecărui membru al comunității, indiferent de natura grupului. Deoarece este important să ne cunoaștem atât drepturile, cât și obligațiile, trebuie să realizăm și consecințele nerespectării normelor impuse. Nu suntem mereu conștienți de urmările a ceea ce gândim, vorbim sau le facem celorlalți, motiv ce dovedește starea de imperfecțiune pe care societatea în care trăim o evidențiază prin prezența oricărui tip de conflict. Într-o societate perfectă și corectă, justiția nu ar fi necesară, dar pentru că noi trăim într-o societate care nu învață respectarea reciprocă și căutarea perfecțiunii, ci a răzbunării, justiția este necesară. În ciuda faptului că nu există o societate perfectă, putem să construim un drum înspre perfecțiunea societății în care dorim să trăim. Încă din Antichitate se pune problema conviețuirii armoniase a unui grup, astfel justiția ia, pe parcursul anilor, diferite forme.
În primul rând, în ceea ce privește justiția în Grecia antică, nu exista profesia de judecător, avocat sau acuzator public. Justiția era reprezentată de Areopagul format din foști magistrați. Justiția se exercita după reguli religioase sau familiale. În aceeași ordine de idei, în epoca clasică, justiția a înregistrat unele progrese, prin suprimarea legii Talionului, a pedepselor colective, punând accent pe responsabilitatea personală. Astfel, justiția câștigă încet încrederea oamenilor. Prezența justiției este una cu atât mai esențială cu cât pericolele cu care ne confruntăm se amplifică, oamenii căutând un scut protector în fața acestora. Fiecare inconvenient pe plan național are impact asupra ansamblului de legi, un exemplu ilustrativ fiind noile convenții în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19.
În altă ordine de idei, în zilele noastre, justiția este privită ca fiind modul prin care ne facem dreptate în condițiile în care considerăm că drepturile și interesele noastre sunt ignorate sau tratate superficial. Justiția pe care noi o înfăptuim nu poate fi decât una temporara și relativă, dependentă de realitatea pe care o construim zi de zi, și, mai ales, de adevărul pe care reușim să-l descoperim în conștiința noastră. Din multe puncte de vedere, justiția reprezintă cheia de soluționare, deoarece se concentrează pe adevăr, pe dreptate, pe echitate, pe restaurarea și menținerea acestor valori active. Tema justiției se află în legătură directă cu dreptatea, la care toți aspirăm, în ciuda variatelor sale ipostaze.
Totodată, pe plan educațional, elevii se întâlnesc cu justiția încă de pe băncile școlii, unde prezența acesteia este importantă, aceasta fiind reprezentată de consiliul elevilor, care joacă un rol important în aducerea noutăților și apărarea drepturilor elevului la nivel de școală.
Dreptatea reprezintă respectarea riguroasă a drepturilor fiecăruia și, totodată, acordarea dreptului său fiecăruia. Modul de a ne face dreptate diferă de la persoană la persoană, de la stat la stat, de la comunitate la comunitate. Deosebirile întâlnite la nivelul percepției fiecărei persoane, stat sau comunitate, este abordată, înțeleasă și aplicată diferit. Mai mult, noțiunea de dreptate folosită de filosofi este transferată în drept sub conceptul de justiție. Un principiu al dreptului este principiul echității și a justiției, care poate fi denumit și principiul dreptății. Conceptul de justiție este punctul de plecare al tuturor sistemelor de drept, a doctrinelor partidelor politice și a programelor lor de guvernare, deci noi creștem și ne dezvoltăm pe temeliile acestora.
Nu în ultimul rând, tema justiției este surprinsă și în literartura română de către Camil Petrescu, în opera dramatică ,,Jocul ielelor”, prin personajul Gelu Ruscanu, care luptă pentru o dreptate absolută și tocmai de aceea inumană în ochii celorlalți. Ideea de dreptate pentru care luptă Ruscanu este una perfectă și tocmai de aceea inumană în ochii celorlalți. De multe ori el dublează reacțiile despre dreptate cu referiri la matematică, pentru a arăta caracterul imuabil al ideii de dreptate: “Toată puterea noastră de a spune ceea ce spunem vine din conștiința acestei dreptăți absolute... Un singur caz de excepție ar anula-o, precum dacă o singură dată, doi și cu unu ar face patru, toată matematica ar fi nulă...”. Totuși, imposibilitatea aplicării dreptății absolute îl dezarmează complet, îl lasă fără un scop în viață și se sinucide.
Este probabil și aceasta o modalitate prin care omul superior încearcă să își facă dreptate într-o lume care îl copleșește cu nedreptățile ei...
Pe de altă parte, literatura româna surprinde și o altă reacție în fața nedreptății, cea a încrederii în dreptatea divină, prezentă în finalul poveștilor, un exemplu ilustrativ fiind opera “Prâslea cel voinic și merele de aur”, de Petre Ispirescu.
În concluzie, Alexander Hamilton, politician, om de stat, susține că ,,Prima datorie a unei societăți este justiția”. Pentru ca o comunitate să se dezvolte pe toate planurile este necesară colaborarea cetățenilor pentru o bună conviețuire, respectându-se pe sine și pe cei din jurul lor, bazându-se, totodată, și pe ajutorul instituțiilor juridice, care au responsabilitatea de a asigura dreptate.
