“OAMENI DE SEAMĂ”: RADU CEONTEA (1946-2006)

Este foarte greu să scrii despre un om de talia lui Radu Ceontea, “fiu de nădejde” al comunei Deda, omul care, prin tot ceea ce a făcut în timpul vieții, a dovedit mult talent artistic, dragoste de țară și de locurile Mureșului iubit, de tot ceea ce este românesc și plăcut oamenilor care simt și trăiesc sub zodia respectului și a dăruirii de sine. Este un urmaș demn al marelui cărturar dedean Teodor Ceontea, cel care a fost prieten și coleg de studii, la Viena, cu Eminescu, în perioada 1869-1872, iar mai apoi profesor la “Preparandia” (Școala Normală) din Arad, dar care a predat și la Institutul Teologic Ortodox din această localitate.

Protagonistul rândurilor noastre a făcut studiile primare, gimnaziale și liceale la Filea, Deda și Toplița, iar în anul 1969 a absolvit Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, ca șef de promoție. S-a dovedit a fi un student eminent și foarte talentat, reușind să debuteze în timpul studiilor cu o expoziție de pictură la Cluj-Napoca (1969). După absolvirea facultății a fost profesor la Piatra Neamț și apoi la Târgu-Mureș, în perioada anilor 1969-1985, după care a fost redactor, iar apoi secretar de redacție la revista “Vatra” din Târgu-Mureș, revistă editată de Uniunea Scriitorilor din România. În toată această perioadă, a participat cu lucrări deosebit de valoroase la expoziții colective anuale și personale în Piatra Neamț (1969-1977) și Târgu-Mureș, Cluj-Napoca (1976), Iași (1977) etc.        

Apreciate pentru valoarea lor artistică, tablourile sale au fost prezente în colecțiile de stat și particulare din România, Olanda, Elveția, Germania, Ungaria și Israel. De asemenea, a publicat grafică și ilustrații de carte la edituri numeroase. A pictat și icoane pe sticlă, în care a legat tradiția de contemporaneitate, iar partea de expresie artistică este susținută de desen și culoare, stăpânind detaliul. Iată ce scria doamna Viorica Herdean, critic de artă, despre icoanele pe sticlă ale lui Radu Ceontea: “Colecția se impune prin ideea de sacru, de apartenență la credința strămoșească, printr-o relație funciară, dar și ca opțiune individuală. Din punct de vedere artistic, le-am putea considera modele de referință pentru acest gen, care n-are dreptul să se piardă în negura vremurilor. Sufletul lui Radu Ceontea a rămas senin, pentru că nu ar putea picta așa, dacă nu ar avea acest sentiment, cu toate că ar fi avut atâtea motive să se întunece. Arta lui e dătătoare de speranță într-o lume în care aproape că ea nu mai există. Întoarcerea la lucrurile apropiate inimilor noastre, așa cum sunt icoanele pe sticlă, a căror frumusețe ne-o relevă, încă o dată, Radu Ceontea, ne încarcă sufletele cu măreția sărbătorii”.

Radu Ceontea a fost senator în legislatura 1990-1992, ales în județul Mureș pe listele PUNR și în legislatura 1992-1996, ca independent. În cadrul activității sale parlamentare, în legislatura 1990-1992, a fost membru în grupurile parlamentare, de prietenie cu Israel, Republica Elenă, Ungaria, Republica Coreea, Republica Federală Germania. Atunci, când și-a dat seama că agresiunea antiromânească creștea mereu, a lansat apelul la înființarea “Vetrei Românești”. A fost primul președinte ales, prin vot național, de către participanții la prima Conferință a Uniunii “Vatra Românească”, din 1990, de la Târgu-Mureș și membru fondator al PUNR. Prin uneltirile unora din interiorul și din afara PUNR, au fost direcționate lovituri după lovituri împotriva lui Radu Ceontea, președinte de Vatră Românească, o vreme, apoi lider al PUNR, partidul de suflet al românilor, care, la alegerile parlamentare din anul 1992, intra în Parlamentul României cu 30 de deputați și 15 senatori, fiind a treia forță politica a țării în acel moment. În acest mod, Radu Ceontea a fost înlăturat treptat din conducerea partidului și a Uniunii “Vatra Românească”.

Despre el se vorbea tot mai puțin, apoi, încetul cu încetul, a fost dat cu totul nedreptei uitări. Cei care au cunoscut situația spun că era hărțuit și amenințat mereu să părăsească apartamentul cu doua camere, deasupra căruia avea și atelierul. Într-o noapte a încărcat într-un camion foarte puținul lui avut (mobila modestă și câteva tablouri) și a plecat într-o direcție necunoscută, ca un anonim. S-a oprit într-un sat sibian, Dobârca, unde a primit, la cerere, o casă părăsită, la margine de sat, pe care a amenajat-o ca să poată locui. S-a stins într-un total anonimat, într-o clinică de cardiologie din Târgu-Mureș, în data de 13 decembrie 2006. Radu Ceontea a fost înmormântat în cimitirul din Dobârca, iar mai târziu (2013), osemintele i-au fost aduse în cimitirul Bisericii de Piatră din Târgu-Mureș. În 2014, după 8 ani de la trecerea sa în veșnicie, a fost săvârșită o slujbă de pomenire de către părintele Nicolae Gheorghe Șincan, în cadrul unei comemorării organizate de conducerea Uniunii Naționale “Vatra Românească”, cu sprijinul ziarului “Cuvântul liber”.

A fost căsătorit cu o fostă colegă de facultate, Lucia, de loc din părțile Dejului, și au o fiică, Teodora, și un nepot, Alexandru, profesor. Locuiesc împreună în municipiul Bistrița.

Pentru tot ceea ce a făcut în domeniul artelor vizuale, dar și pentru înaltul patriotism dovedit în acei ani ai Revoluției din 1989 și în cei care au urmat, noi îl considerăm pe Radu Ceontea un “OM DE SEAMĂ”, fiu de nădejde al comunității dedene.

Lasă un comentariu