IUBIREA, RELIGIA, CREDINȚA ȘI... FILOSOFUL

* “Marele filosof Newton când a fost întrebat cum a descoperit «Legea gravitației universale», a răspuns astfel: «AM FOST INSPIRAT». Ce este gravitația? Corpurile se atrag direct proporțional cu masa și invers proporțional cu pătratul distanței. Fenomenele lumii interioare, ca și ale lumii exterioare tac, iar omul autonom și orgolios crede că exploatează lumea interioară și exterioară cu jocul lui de ipoteze și ca să descopere ce vrea el; el caută, dar ca să afle trebuie să fie, ca și Newton, inspirat. De aceea întrebat ce este gravitația, el a spus: «Gravitația este Dumnezeu». - «Proiectul de tratat»“

Petre Țuțea (1902-1991), filosof, eseist, economist

În anul 1929 obține la Cluj licența și doctoratul în drept cu calificativul “Magna cum Laude”, cu o lucrare privind contenciosul administrativ. Execută 12 ani de pușcărie comunistă până în anul 1964. A fost numit “Socrate român” datorită preocupărilor filosofice. După 1989 cunoaște o popularitate fulminantă. Primește în garsoniera sa zeci de ziariști, iar în lumea culturală se vorbește despre un nou curent: “Țuțismul”. Spre sfârșitul vieții a început să lucreze la o “Antologie creștină”. Afirmă despre democrație: “Fără să gândesc la stilul darwinismului social, nu pot să rămân indiferent la incapacitatea democrației de a asigura selecțiunea naturală a valorilor. Democrații gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate și unde e majoritate, hai la putere! «Sufragiul turmei!»“.

***

* “Credința nu are nevoie să fie demonstrată. Ea este pur și simplu credință”.

Național Geografic - “Exodul”, revistă oficială a societății americane National Geographic Society, publicată lunar începând din anul 1888.

***

* “Religia deschide înțelesul vieții oamenilor, iar știința nu face decât să lucreze pe calea care i-a arătat-o religia. Credința care va învinge lumea este credința în învățăturile lui Iisus Hristos. Peste veacuri, istoria activității științifice va forma un obiect de tristețe, controversat pentru generațiile viitoare”.

Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910), unul din cei mai importanți romancieri ai lumii. Alături de Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută sub numele de “Vârsta de aur a literaturii ruse”. Operele sale “Război și pace” și “Anna Karenina” au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub numele de “tolstoism”. Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului.

* * *

* “Un om care iubește se apropie de Dumnezeu, se transfigurează. Nimic altceva în viață nu este mai bun decât să iubești”.

Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955), mare prozatoare, romancieră, nuvelistă în epoca interbelică. În 1946 a primit Premiul Național pentru proză și a fost supranumită “Marea Europeană”, ca o recunoaștere a meritelor în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european. Moare în 5 martie 1955, uitată de colegi și de criticii literari, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar și academic.

P.S. CONSTANTIN NOICA (1908-1987), filosof: “E interesant să cunoști natura, e interesant să cunoști pe Bunul Dumnezeu sau Marele Tot, cum spun indienii, să cunoști oamenii în varietatea lor, și cum oricine poartă o infinitate în el, dar să te cunoști pe tine... Cercetează-te pe tine însuți ca să vezi că nu știi absolut nimic. Când capeți un răspuns, te «luminezi». Când pui o întrebare, în schimb luminezi lucrurile. Este vorba de o luminare a lor la propriu, punere a lor în lumină, în sensul că deschizi un orizont, unde lucrurile pot apărea lămurit sau nu”.

 

Lasă un comentariu