Joi, 3 decembrie, a trecut la cele veșnice Mihăilă Cofar, unul dintre marii mutilați în timpul conflictului interetnic din martie 1990, din Târgu-Mureș. A fost înmormântat sâmbătă, în cavoul familiei, din Ibănești. Redăm, în continuare, un fragment din “gândul cernit” al scriitorului și jurnalistului Șerban Cionoff, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (titlu, text integral și sursa foto - activenews.ro):
“Foarte probabil, unora dintre noi acest nume nu le mai spune, acum, ceva anume, dar pentru noi, cei care am trăit acele zile și luni tensionate care au urmat căderii regimului
politic al partidului unic, numele lui Mihăiță Cofar are valoarea unui simbol național.
Scriu și susțin acest adevăr gândindu-mă că Mihăiță Cofar, pe atunci un bărbat în puterea vârstei, a fost mutilat cu bestialitate în conflictul interetnic de la Târgu-Mureș, din martie 1990 și, așa după cum a declarat Dan Vasile Dumitru, primarul comunei Ibănești, avea grave probleme cu ficatul și nu se mai putea mișca decât cu ajutorul unor cârje de metal.
Din păcate, gândindu-ne în primul rând la Coronavirus și la alegerile parlamentare, poate că unii dintre noi, deși ar fi dorit să o facă, am uitat să transmitem un gând cernit pentru acest om care merită pe deplin titlul de Erou Național. În schimb, lipsa unor dovezi de respect și de recunoștință al (încă) prea puternicilor zilei față de Mihăilă Cofar este și va rămâne ca un gest regretabil și ingrat pe care nu l-aș putea compara decât cu minciuna sfruntată a unor așa-ziși gazetari care au avut cinismul și nerușinarea să reia fotografiile în care eroul de la Târgu-Mureș apărea purtând urmele violențelor cărora le căzuse victimă, prezentându-l ca fiind un cetățean român de naționalitate maghiară ,,victimă a șovinilor români''(!!!). Minciună abjectă care, chiar dacă a fost corectată cam cu o jumătate de gură, va rămâne, peste ani, ca o dovadă a manipulării și a diversiunii la care se pretează oricine aflat în slujba unor extrem de nocive cercuri de interese și de putere.
Se vor fi depus, la catafalcul lui Mihăilă Cofar, jerbe și coroane din partea unor prieteni sau a unor organizații civice însuflețite de nobilele idealuri ale patriotismului și unității tuturor locuitorilor țării, fără deosebire de naționalitate, credință religioasă și politică. Frumos ar fi fost ca acestora să li se fi alăturat și o coroană sau măcar un mesaj din partea celui care, potrivit legii fundamentale a României, ar trebui să fie președintele tuturor românilor. Adică a lui Klaus Werner Iohannis. Dar, deocamdată, nu avem nici-o dovadă că așa ceva s-a petrecut și, sincer să fiu, cred să sunt slabe speranțe că așa ceva s-ar fi întâmplat!” (...)
Odihnește-te în Pacea Domnului, om bun și mare iubitor de țară!”
***
Mihăilă Cofar avea 73 de ani și de 30 de ani, din martie 1990, suferea de mai multe afecțiuni, în urma traumatismelor suferite atunci. Avea probleme cu rinichii, cu ficatul și se mișca foarte greu, doar cu un cadru de metal. (...) “Era un om simplu, treceam de câteva ori pe an pe la el, din prietenie, și îl ajutam cu tot felul de probleme care țin de administrația locală, cum ar fi, de exemplu, lemnele de foc care se găsesc greu, chiar dacă suntem la munte”, a declarat primarul din Ibănești, Dan Vasile Dumitru.
Imaginile cu Mihăilă Cofar, în timp ce era bătut în timpul conflictului din martie 1990, în centrul municipiului Târgu-Mureș, au făcut înconjurul lumii.
În urma rănilor suferite, Mihăilă Cofar a fost pensionat pe caz de boală și a trebuit să trăiască numai cu o pensie de câteva sute de lei.
... Ne alăturăm “gândului cernit” notând, în același timp că, spre rușinea lor, gureșele “asociații cultural-patriotice” și poetico-lăcrămoase - altminteri mustind de smiorcăieli și boceli “patriotice” - n-au crezut de cuviință să publice măcar un mesaj de condoleanțe familiei și să transmită un ultim omagiu acestui “om simplu” de tragedia căruia multe “simboluri naționale” din zilele noastre au profitat, făcându-și un capital politic pe cât de ambițios, pe atât de găunos.
