Juriul concursului de poezie din cadrul Festivalului literar “Ciudad de Tomelloso” (Spania), din care au făcut parte poeții Guadalupe Grande Aguirre, Juan Carlos Pérez Mestre și Jesús García Lorenzo (Urceloy), a decis acordarea premiului de poezie “Ángel López Martínez”, în valoare de 1.000 de euro, poetului român GABRIEL NAN.
Gabriel Nan (Gabi Nan) s-a născut în comuna Cărbunești, județul Prahova, la 29 iunie1966. Din anul 1994 locuiește în Madrid, Spania, unde și-a continuat studiile profesionale. Timp de șase ani (2011-2017), a participat la cenaclurile și atelierele de poezie și scriere creativă ale lui Jesus Urceloy, în Madrid, un poet care și-a pus amprenta asupra stilului său literar, alături de Ion Minulescu, Mircea Eliade, Feodor Dostoievski, Albert Camus, Lucian Blaga și Federico Garcia Lorca. Și-a semnat debutul literar, publicând poezie în paginile revistei “Argeș” (2008), a participat cu poeme în antologii literare în limba română (“Insomnii mătăsoase”, voumul 2, 2012, și volumul 3, 2013, ambele apărute la Editura “Pastel” din Brașov), dar și în limba spaniolă, în patru antologii, “24 Poetas Tímidos” (2017), “El grito de la mujer” (2017), “Encuentro Internacional de Poesia UBEDA” (2016) și “54 Poetas que corrieron la maratón de Chicago” (2019). A publicat și în Revista “Neuma” (2018).
În noiembrie 2014 a publicat primul volum de versuri în limba spaniolă, “El Tejedor” (Țesătorul), la editura AMARGORD din Madrid. Este membru al Asociației Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania (ASARS), Madrid, din anul 2015. Este membru al Cenaclului de la Madrid, coordonat de scriitorul Gelu Vlașin. În anul 2015 a primit Diploma “Semana Complutense de Las letras”, iar în luna august 2019 a fost laureate al premiului “Fiesta de las Letras”, în orașul Tomelloso, Spania.
“Anul trecut am fost invitat să particip la ediția cu nr. 40 a Cenaclului de la Madrid - ASARS, ediție la care a avut loc prezentarea cărții mele: «O altă Romă», Editura EIKON, 2020. Evenimentul a fost transmis online, în direct, pe Facebook, cu invitați speciali din România: Valentin Ajder, editor Editura Eikon, Liviu Mățăoanu, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Aurel Sibiceanu, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Coordonatorul evenimentului a fost scriitorul Gelu Vlașin.”
TOAMNA
Se strecurase blândă și neobservată în cortul verii,
ca un copil crescut de doi bătrâni fără glas.
Porumbii în mătase albă o provocau cu foșnete dezacordate.
Îi puneau piedică, râdeau de veșmântul ei decolorat,
și pariau cum că toamna ar fi știrbă.
Merii cu mierea lor în globuri aurii îi aruncau ironic muguri în plete.
“Poate gustă și ea viața” - susurau între ei.
De bogăția lor adormea până și vântul între arome.
Toamna îi privea, subtil ștergându-și nasul.
Vița de vie a strănutat spre ea cu vin roșu, apocaliptic,
pregătit pentru masa negocierilor.
Vița de vie a râs în sinea ei.
I-au pătat veșmântul pământiu cu vișine,
i-au străpuns surâsul cu aricii castanelor verzi,
au spus glume pe seama ei
și i-au dat trimitere la psiholog.
Până azi, când toamna înaripată cu biciuirile zeilor nordici
a zmuls frunzele merilor,
a împrăștiat strugurii și foile de porumb,
a pătat florile, a strangulat castanele,
și a mistuit totul sub o zăpadă de plumb.
Nu se mai aude niciun glas.
Niciun fruct nu-și mai cunoaște aroma.
Niciun zâmbet nu mai trece strada.
În cameră,
frunzele galbene ne-au decorat patul și-au murit sub scaune.
...Copiii noștri au plecat de-acasă...
ABSENȚA
Cum apasă golul acesta
îmi mușcă degetele ce-ntind să mângâi o părere.
Spațiul adormit ridică îndoieli
se trezește din fisurile străzii acum albastre
și mă absoarbe ca o fântâna goală.
Trec de la a fi fericit la a fi absent.
În acest loc umbrele își împart viața nocturnă
m-ajută să cunosc spaimele tatălui meu.
Oase risipite plătesc tribut singurătății -
o răsplată pentru sunetul lipsă.
Aici aflu de sinuciderea muzicii.
Cum apasă golul acesta!
Se-nfășoară după visul viperei
activ și inutil ca odihna unui contrabandist.
Pământul e moale și încă mut
zeul comunismului îmi dictează pașii.
Aici nu sunt îngeri de pază
nici bețivi, nici moraliști,
nicio ființă vie.
Pielea mea absoarbe atingerea uitării
aici cuvântul Nimeni are trup.
Păsările au șters de pe harta lor spațiul acesta
nimicul e o pușcărie
iar umbrele sunt săbii ce-mi străpung orele.
Este aici unde uit de temperatura zero absolut.
În acest loc sunt doar scorburi tăiate cu firul durerii
suspinul noroaielor fără urme
și anxietatea unui melc semănat în columna timpului perpetuu.
O ZI ÎN PARADIS
În unica zi pe care am trăit-o-n paradis
ploua cum plouă secundele în fiecare cuvânt
rostit repede.
Milioane de stropi îți furau fața.
De la înălțimea unui viitor
umpleai aerul, frunzele,
marea și miturile
în culori de cele mai multe ori cunoscute.
Alunecai peste corpul meu în flăcări
apoi urcai prin fiecare rădăcină.
Te beam din flori.
În lacurile tale mă potriveam
ca leacurile unei boli
sau ca timpul într-o zi fastă.
Forma ta îmi era un fel de zeu
cu ochii tăi de foc.
Sufletul meu era mielul de la sânul tău -
până l-ai înjunghiat pentru cina mamei tale.
În paradis nu sunt răsărituri
nici învieri
nici trecut.
Doar ploaia murdară
udă aurul străzii.
După evadare
urăsc orice formă de ploaie.
GABRIEL NAN
