* “A fi fără Dumnezeu necesită o doză mult mai serioasă de credință, de compromisuri intelectuale și de optimism vesel care pierde contactul cu terenul solid al datelor obiective pe care realitatea observabilă le pune la dispoziție. De fapt, ateismul ește și el tot un fel de religie care încearcă să ofere un răspuns pertinent întrebărilor profunde și neliniștitoare ale omului. Numai că, pus față în față cu datele incontestabile ale realului, ateul constată că nu poate merge până la capăt pe afirmațiile care le face. Mai devreme sau mai târziu se va împiedeca de înseși argumentele sale șubrede. Eu nu am destulă credință ca să fiu ateu”. “Nu e ușor să fii ateu”! (Ionuț Pintea-Recenzia cărții).
Norman Geisler & Frank Turek, “Nu am destulă credință ca să fiu ateu”
Norman Geisler (1932-), scriitor, profesor. A scris singur sau în colaborare aproximativ 60 de cărți. A predat cursuri la nivel universitar timp de aproape 40 de ani și a conferențiat în toate statele ce compun SUA, precum și în alte 25 de țări. Deține un doctorat în filosofie.
Frank Turek (1927-), deține două diplome de masterat și un doctorat în domeniul apologeticii.
***
* “Un nume pentru Dumnezeu - cel care nu uită cele patru etape: “Cu Dumnezeu”, “pentru Dumnezeu”, “la Dumnezeu” și “în Dumnezeu”.
Vladimir Ghica (1873-1954), diplomat, scriitor, om de caritate, preot biritual (bizantin și latin), confesor, director spiritual, nepotul lui Alexandru Grigore Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui a fost Ioan Grigore Ghica, fost diplomat, ministru de externe și al apărării României. Monseniorul Vladimir Ghica a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la București. A fost botezat și miruit ortodox, provenind dintr-o mamă ortodoxă foarte credincioasă. În 1878 este trimis la o școală în Franța, unde va fi lăsat în grija unei familii protestante, în zonă nefiind nicio biserică ortodoxă. Urmează Facultatea de Științe Politice, iar în paralel frecventează cursuri de medicină, botanică, arte, litere, filosofie, drept și istorie. În 1898 merge la Roma, unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a domonicanilor. Papa Pius al XI-lea l-a trimis în misiune la București, Roma, Paris, Congo, Sydnei, Buenos Aires ș.a., numindu-l “Marele vagabond apostolic”. Participă la serviciile sanitare în Războiul Balcanic din 1913 și se dedică fără frică bolnavilor de holeră, la Zimnicea. În anul 1923 a fost hirotonit preot la Paris și a primit dreptul de la Sfântul Scaun să slujească și în ritul bizantin (ortodox). În anul 1952 a fost acuzat de “înaltă trădare” și închis în pușcăriile comuniste, unde este bătut, schingiuit, umilit și unde moare în anul 1954. A fost un promotor în multe domenii, activitatea sa depășind granițele confesionale și spiritul timpului, fiind un adevărat precursor al ecumenismului.
