„După o discuție cu doi apropiați, papa Francisc I s-a ridicat și a plecat în timpul Imnului maghiar (…) Nu este clar dacă papa a știut că acela este Imnul maghiar (…) N-au fost nici pe departe atât de mulți (participant la Șumuleu-Ciuc - n. a.)" - (prof. univ. dr. Dan Dungaciu, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române).
Oricât de mult și-ar dori să provoace România, victimizându-se internațional, Ungaria își va irosi timpul, cel mai probabil, în a încerca disperat (văzând cât de uriaș este aparatul globalist pus în mișcare de nemaipomenita campanie de imagine și manipulare din timpul vizitei papei Francisc I) să „prindă clipa" în care, știut fiind că Marile Puteri lucrează ireversibil la constituirea „statului global", să își „frece mâinile" de satisfacție la „renașterea"… Ungariei Mari! Desigur, Budapesta nu încetează „să tune și să fulgere" împotriva României, să ne acuze de vrute și nevrute, dar în cele din urmă - extenuată de o ură care grăbește destabilizarea statelor, necesară de altfel implementării cu orice preț a Suprastatului Universal - națiunea ungară va privi și ea, apostatic, cum artizanii din umbră își vor ridica Noua Lume! De altfel, s-a văzut cu claritate cum, la vizita papei, oficialii Ungariei s-au tot „frământat", iar liderii UDMR s-au făcut și ei „luntre și punte" (în a specula cât mai mult prezența suveranului pontif), dar mesajul conciliant al acestuia, „frații mei, să mergem împreună!", mă tem că nu a fost înțeles, cu a sa „bătaie lungă", de maghiarii veniți la eveniment cu gânduri subversive: la Șumuleu-Ciuc, papa Francisc I-a intrat pe o poartă pe care era scris exclusiv în limba maghiară, apoi acesta a fost pus în situația (printr-o decizie al cărei autor a rămas necunoscut!) de a asculta câteva secunde... Imnul Ungariei etc.! Păcat că Serviciul de Pază și Protecție nu a reușit să dejoace din timp și această ultimă provocare, precum a reușit când a cerut organizatorilor să îndepărteze, de pe veșmântul papal, unele cuvinte scrise în limba maghiară!
Cert este că, în ciuda idealurilor istorice comune (dominatoare) din trecut și în numele catolicismului, sforarii Vaticanului și ai Budapestei nu s-au regăsit nicidecum pe aceeași „lungime de undă"! Deocamdată! Căci în „hora globalizării", fie că o dorește sau nu, va intra cândva, nivelată de… „nivelatori", inclusiv inadaptabila și nonconformista Ungarie de astăzi!
