Am avut marea șansă în viață de-a fi primit, la numai 22 de ani, bursa unor fundații private din Occident care mi-au permis să evit incubatoarele de impostură și plagiat ale României postcomuniste. Fără să idolatrizez Apusul, mă fericesc, totuși, că n-am avut mentori sau coordonatori de studii niște penali izmenari sau arghirofili, cu aere false de savanți sau mari profesori universitari.
Doctoratul l-am luat în Marea Britanie, după mii de ore petrecute în biblioteci, sute de nopți populate cu insomnii creative și examinarea a trei profesori veniți de la Oxford, Londra și, respectiv, Durham.
Înțeleg, așadar, rigorile științei și metodologia cercetării avansate. Deosebesc rapid impostura de travaliul intelectual autentic. Nu mă păcălesc sforarii, țeparii, închipuiții și nici formele fără fond.
Am scris câteva cărți oneste și am publicat studii muncite cu edituri sau instituții onorabile precum Oxford University Press, Brepols, Ashgate, Liberty Fund, Acton Institute etc. Sunt doar unul dintre sutele de cercetători umaniști reveniți în țară cu titluri dobândite cinstit, dar marginalizați de fabricile de diplome ale României postcomuniste.
Parcursul meu intelectual nu datorează nimic niciunui partid și nici unui politician. N-am profitat material sau profesional de pe urma nici unui regim. Din banii dumneavoastră, în schimb, sunt plătiți toți agramații închipuiți din Parlament, toți imbecilii fonfăiți ai tranziției, toți trepădușii cu școli neîncepute ori studii neterminate...
Da, prieteni: finanțăm astăzi în România o nomenclatură pseudo-academică obișnuită cu huzurul, fenta și banul nemuncit, mufată la stipendii, sporuri, indemnizații și alocări bugetare generoase, sub pretextul desfășurării unor activități care ocolesc reperul esențial al educației: cartea.
Plătim zilnic taxe și impozite pentru “învățământul gratuit” garantat de Constituția României. Poate vă întrebați unde se duc banii? Vă spun eu: în sponsorizarea căpușelor enorme și lacome ale unui sistem ticăloșit. Pentru a hrăni pofta de parvenire a groparilor școlii românești.
Râia morală a impostorilor din mediul universitar, posesori de licențe, masterate și doctorate fictive, ne costă sume colosale, care puteau merge la bolnavii de cancer, la copiii cu handicap sau la elevii brilianți din liceele și gimnaziile României...
Până când va continua batjocura, mă întreb?
Până când vom ignora meritocrația și excelența, săpînd la temeliile unui viitor decent și prosper pentru națiunea română...
