HAZARDUL, ATEUL ȘI... INTELIGENȚA

* “Și cum inteligența noastră nu s-a făcut ea însăși, trebuie să existe o Inteligență superioară din care derivă a noastră. Și cu cât ideea pe care ne-o vom face despre această inteligență supremă va fi mai înaltă, cu atât ne vom apropia mai mult de adevăr; nu riscăm să ne înșelăm considerând-o drept autoarea lucrurilor, raportând la ea aceste splendori ale Cerurilor care au deșteptat cugetarea noastră; în fine, iată-ne pregătiți să înțelegem și să primim formula tradițională: «Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului...»“.

Herve Auguste Etienne Albans Faye (1814-1902), astronom și geodez francez, care a lucrat în domeniul meteorologiei, seismologiei și geodeziei, descoperind cometa 4P/FAYE. A fost membru al Academiei de Științe, ministru al Educației, președinte al Comisiei Internaținale de Geodezie, fiind onorat cu Prix Lalande, înobilat și decorat cu Legiunea de Onoare, iar un crater lunar îi poartă numele.

***

* “Cred că doar un idiot poate fi ateu. Trebuie să admitem că există o putere sau forță de nepătruns (incomprehensibilă) și o putere de cunoaștere și anticipare nelimitată, care a inițiat funcționarea întregului Univers”. (Cosmos, Bios, Theos: Reflecții ale oamenilor de știință despre știință, Dumnezeu și originile Universului, viața și Homo Sapiens, ed. 1997,139).

Christian Anfinsen (1916-1995), biochimist american, laureat al Premiului Nobel în Chimie, pentru lucrările sale privind ribonucleoza, în special legătura dintre secvența de aminoacizi și conformația biologic activă. A câștigat o diplomă de master în chimie organică la Universitatea din Pennsylvania. A primit o bursă de doctorat la Universitatea din Harvard Medical Scool. Și-a luat doctoratul și în biochimie, în 1943. A publicat peste 200 de articole originale, mai ales în zona relațiilor dintre structuri și funcția de proteine. A fost un pionier în domeniul compactare acid nucleic. El a aparținut Academiei Naționale de Științe (SUA), al Academiei Regale de Științe Danez și Litere și Societatea Americană de Filosofie. A fost onorat cu multiple onoruri și diplome pentru întreaga activitate.

***

* “Credința e suprema armă secretă, care anihilează toate necesitățile, împrejurările și pulverizează hazardul. În acest sens am înțeles că Dumnezeu îmi cere să dăruiesc chiar ceea ce nu-mi aparține. Dăruind, vei dobândi. Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut HRISTOS să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți. După ce L-ai cunoscut pe Hristos, îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine. Creștinismul e bucurie și rețetă a fericirii. E și asumare a durerii”.

Nicolae Steinhardt (1912-1989), autor, critic literar, ziarist, eseist, jurist, publicist, scriitor român, preot monah. De origine evreiască, s-a convertiti la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava și s-a călugărit după punerea sa în libertate. El este autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii. A fost doctor în drept constituțional. A urmat cursurile primare și liceul la “Spiru Haret”, având, printre alții, colegi pe: Constantin Noica, Mircea Eliade, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu ș.a. După anul 1929 a frecventat cenaclul literar Sburătorul al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se în el germenii viitorului literat. Și-a luat licența în Drept și Litere la Universitatea din București, iar în 1936, doctoratul în drept constituțional. Călătorește în Elveția, Austria și Franța, după care scrie mult, iar unele publicații sunt în limba franceză. În anul 1958 este arestat și condamnat pentru 13 ani muncă silnică în grupul Noica. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Iisus Hristos, naș de botez fiindu-i Emanuel Vidrașcu, fostul șef de cabinet al mareșalului Antonescu, iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoți romano-catolici, doi preoți uniți și unul protestant “ spre a da botezului un caracter ecumenic” (cf. Jurnalul Fericirii). Este supus rigorilor detenției din închisorile comuniste de la Jilava, Aiud, Gherla până în anul 1964, când este eliberat, în urma grațierii generale a deținuților politici. Îndată după eliberare, pleacă la Schitul Darvari, unde își desăvârșește taina botezului prin Mirungere și primirea Sfintei Împărtășanii. După 1964, la insistențele prietenilor săi Noica și Paleologu, reintră în viața literară prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate în Secolul 20, Viața Românească, Steaua, Familia, Vatra, Orizont, Echinox, Opinia studențiască etc. În anul 1967, după moartea tatălui său, își caută o mănăstire, și până la urmă se închinoviază la Mănăstirea Rohia, unde pune în ordine cele 23.000 de volume ale mănăstirii.

În martie 1989, angina pectorală de care suferea se agravează și în drumul de la Baia Mare spre București face un infarct și moare.

Cuvinte celebre:

- “Dumnezeu, între altele, ne-a poruncit să fim inteligenți”.

- “Pe cruce s-a unit Dumnezeirea cu omenirea”.

- “Doar Dumnezeu există, restul nu-i decât ipoteză”.

- “Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniștea și pacea - bunurile supreme”.

- “Creștinismul este o școală a fericirii”.

P.S. Nicolae Bălcescu (1819-1852), istoric, scriitor, revoluționar: “Dumnezeu ne impune ca să trăim, să muncim, să suferim și să ne jertfim pentru binele aproapelui”.

Lasă un comentariu