La 31 de ani de la Revoluție și cu spitale construite de stat, în acest timp, care se pot număra aproape din 2 în 2, pe degetele unei singure mâini, avem imaginea perfectă pentru ce s-a dorit să se petreacă cu medicina de la stat.
Ca statul să nu mai existe în ecuația servicii medicale, foștii angajați de la stat, dintre cei cu funcții de conducere și cu cohorte de neamuri angajate la spitalul la care prestau, și-au inventat firme, laboratoare, clinici, în domeniile lor, și acum ele prosperă. Iar statul nu a fost lăsat 31 de ani să se dezvolte de bugetarii cu interese la privat, lăsat fiind să aștepte cu mâna întinsă la minister, la primării sau la consilii județene pentru orice reparații, achiziție și reparație, pentru a nu mai vorbi de construcție de spitale și clinici noi, care nu pot fi niciodată făcute de incapabilii manageri, cu interese de partid, de religie a banilor de la stat sau pentru foștii lor angajatori.
Printre primii pași pentru transformarea medicinii de stat în ceva neesențial și puțin bănos a fost desființarea a cam tot ce înseamnă computere tomografe, aparatură Roentgen, radiografie/radiologie, lăsate de cei de la conducerea spitalelor să se degradeze, să nu fie reparate, pentru a ajuta privatul flămând și coleg cu medicul incapabil, care se joacă de-a managerul cu carnet de partid. Vreți radioterapie de stat? Incapabilii au închis activitatea la stat, loco, în favoarea privatului fără experiență, cu angajați momiți cu puțini bani, de la stat. Poate vreți analize medicale? Sunteți îndrumați de la stat spre clinicile apărute ca ciupercile după ploaie. Vreți să căutați un medic la stat? Îl găsiți și la clinicile private și atunci vă explicați de ce vine medicul la muncă și la stat, în afară de salariul exorbitant pe care nu îl poate plăti în mod normal privatul. Suntem în capitalism, informația costă, publicitatea costă, e mai simplu să stimulezi la stat un medic la stat, care să facă trimiterea la privatul respectiv. Valabil și la sponsorii intereselor farma, care aruncă anual multe mii de euro pentru un doctor din 6 în România, pe motiv de sponsorizare cursuri și participarea la congrese. Și doctorul respectiv știe apoi ce să prescrie pacienților. Iar reprezentanții medicali care fac cărări, zilnic, la ușile doctorilor, știu și ei că un doctor fericit aduce pacienți fericiți, așa că merită efortul!
Mai sus doar câteva exemple despre cum se rezolvă afacerile la stat, în favoarea privatului, fie distribuitor de inutilele numite suplimente alimentare, dispozitive medicale și alte acoperiri pentru chimicale netestate clinic. Doar câteva exemple cum se dau foloase medicilor pentru a-și face meseria, fără a fi vorba de mită, medicii nefiind nici măcar funcționari publici, ca să li se aplice prevederile corespunzătoare în ce privește capitolul foloase necuvenite. Un exemplu despre cum poți lua cadou pe față la locul de muncă, tu fiind medic, nu farmacist, să ai de-a face cam zilnic cu reprezentantul medical!
Concluzionând, pentru a trăi, privatul din sănătate are, încă, nevoie de stat, de aici își ia angajații, de aici își ia informația, softurile, aici poate comanda să se saboteze activitatea, pentru a avea succes afacerea privată, aici învață medicul ce e mai rentabil să prescrie bolnavilor. Să nu ne ascundem după deget, nu se poate vorbi de o concurență în sănătate, dacă la stat sunt încă manageri care fac afaceri cu foștii lor angajatori de la privat, verificabil loco sau la București. Nu poate exista concurență și nici complementaritate dacă statul e torpilat, dacă e nevoie de presă să se repare aparate sau de reacția bolnavilor care ajung la ministerul de resort, iar dacă privatul are și prețuri de 7 ori mai mari decât la stat, cum spunea doctorița Mahler, avem și imaginea intereselor bolnave pentru sănătatea pe SRL. Și, din păcate, instituții care trebuie să apere banul public de hoții manageri, Curtea de conturi și DNA trec prea ușor peste lucrările fictive de la reabilitări, peste cerșitul de bani pe Facebook (!) pentru fundațiile făcute de incapabilii manageri, peste achiziții dubioase pentru deplasare medici în interes de serviciu, pentru cost parcări la spitale, pentru refuzuri de a se semna contracte cu CAS și lista poate continua până ajunge la câte cuvinte are uitatul Jurământ al lui Hipocrate.
