Acest împărat, dreptcredincios, a fost ultimul împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin). A domnit între 1448-29 mai 1453, când a decedat, ca martir creștin, apărând eroic zidurile Constantinopolului. El s-a născut la Mistra, în 1404, fiind al 4-lea din cei 7 fii ai împăratului Manuel al II-lea din dinastia Paleologilor.
Constantin a primit o educație aleasă, militară și ortodoxă. Când a ajuns împărat, s-a confruntat cu pericolul invadatorilor turci islamiști, care atacaseră Constantinopolul de mai multe ori (îl cuceriseră doar de două ori: prima oară în timpul Cruciadei a IV- a în 1204, iar a doua oară în 1261).
Cu o săptămână înainte ca Constantinopolul să cadă sub turci, au avut loc câteva „semne” prevestitoare: luna a intrat în eclipsă, apoi cetatea a fost acoperită de o ceață groasă neobișnuită, iar când s-a ridicat, seara, „flăcări erau deasupra cupolei Bisericii Sfânta Sofia și lumini se puteau vedea în zare, mult dincolo de tabăra turcilor”. Atunci, împăratul a fost ucis sub asaltul islamiștilor conduși de sultanul Mehmed al II-lea.
