PATRIARHIA ROMÂNĂ, DESPRE ORELE DE EDUCAȚIE SEXUALĂ ÎN ȘCOLI: MAI BINE S-AR FACE EDUCAȚIE PENTRU VIAȚĂ

Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a transmis presei precizări privind “mereu reluatele discuții referitoare la introducerea presantă și cu orice preț, în programa școlară, a unei materii noi, numite “educație sexuală”. Redăm, în sinteză, punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române (BOR): 

* Biserica este favorabilă oricărui tip de educație, cu adevărat (nu imaginar), utilă și autentic formatoare pentru copii și tineri. În legătură cu așa-zisa “educație sexuală”, devenită obiectul unor mari presiuni ong-istice și partinice pentru introducerea ei într-o programă școlară deja asfixia(n)tă, ignorându-se sau sfidându-se inclusiv voința părinților și drepturile lor constituționale de a decide asupra educației propriilor copii, Patriarhia Română face următoarele necesare precizări:  

* Există deja în școlile din România materii (în afară de Biologie) al căror conținut este perfect adecvat predării noțiunilor necesare elevilor, pe teme legate de sexualitate (Consiliere și dezvoltare personală, Educație pentru sănătate; Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate; Adolescență și autocunoaștere; Mai întâi caracterul.) 

* Patriarhia Română, dar și celelalte Biserici din România, pledează ferm pentru disocierea programelor școlare de orice tip de ideologie, precum “ideologia de gen” sau de “recomandările” ideologizant-alienante, cuprinse în Documentul Biroului Regional OMS pentru Europa și BZgA, intitulat “Standarde pentru educația sexuală în Europa - un cadru pentru factorii de decizie politică, specialiști și autorități din domeniul educației și sănătății”.

* Dincolo de minciuna ambalată “credibil”, prin care se transmite obsesiv-compulsiv ideea că “avem cel mai mare număr de mame minore din Europa, cel mai mare număr de tineri infectați cu HIV din Europa, cea mai tânără bunică din lume” DIN CAUZA absenței din programa școlară a unei materii obligatorii numite “educație sexuală”, dincolo de această asiduă încercare de manipulare se află, în realitate, adevăratele cauze ale acestor triste, prin nefirescul lor, statistici: disoluția familiei și abandonul școlar. 

* Niciunul dintre vehemenții apostoli ai sexualizării vieții copiilor, de la vârste cât mai fragede, inclusiv prin propagarea în școli a aberantei, toxicei “ideologii de gen” nu pare interesat de remedierea acestor cauze reale ale începutului precoce al unei vieți sexuale dezordonate, cu consecințe dramatice pentru copii și adolescenți, ci doar de introducerea cu orice preț, în școli, chiar fără acordul părinților (locuiți de “himere medievale”), a unei materii dovedit ideologiza(n)te, deci deformatoare de firesc și de realitate. Iată, parafrazate, câteva dintre “înțeleptele” recomandări și înaltele standarde educaționale cuprinse în documentul mai sus menționat, despre care nu se discută însă deloc în spațiul public sau decizional politic, cu privire la viitoarele conținuturi ale unei materii prezentate ca “salvatoare” a copiilor și adolescenților. Au fost aduse, vreodată, la cunoștința părinților din România aceste “standarde” de “educație sexuală” ce trebuie atinse de  copii??

În tabelul prezentat în documentul OMS, pe grupa de vârstă 0-4 ani, trebuie predat despre masturbarea timpurie, despre bucuria și plăcerea atingerii propriului corp, iar la abilitățile de dezvoltat intră și exprimarea propriilor necesități ale copiilor, dorințe și limite, în contextul jocului de-a medicul...   Între 4-6 ani, copilul trebuie informat iar despre masturbarea timpurie și despre bucuria și plăcerea atingerii propriului corp, dar și despre sentimentele sexuale de apropiere, plăcere și excitare. Trebuie informat și despre relațiile de familie și relațiile dintre persoane de același sex, pentru acceptarea diversității și respectul față de diferitele stiluri de viață. Între 6-9 ani copilul trebuie informat, în continuare, despre masturbare și auto-stimulare, dar și despre actul sexual. Trebuie predat și despre prietenie și dragoste față de persoanele de același sex. Pentru intervalul 9-12 ani este iar menționată masturbarea, alături de orientarea sexuală și prima experiență sexuală. Între 12-15 ani este, previzibil, nevoie de predat despre masturbare și orgasm, despre modul în care adolescentul trebuie să se bucure de actul sexual, fără grabă.

Poziția Bisericii Ortodoxe Române, care a susținut permanent caracterul opțional, în școli, al orelor de “educație pentru viață”, poziție împărtășită și de celelalte culte religioase, adică de autentica societate civilă, a cărei existență nu se restrânge la câteva ong-uri zgomotoase, confiscate ideologic, se rezumă la următoarele argumente realiste: Constituția României prevede: “părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine” (art. 29, alin. 6); de asemenea, “libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale” (art. 29, alin. 1); așadar, nu există niciun temei obiectiv pentru ca Statul să impună un model ideologic în educația copiilor, peste acordul și convingerile părinților.

Potrivit legislației în vigoare, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, “părinții au, cu prioritate, dreptul de a alege felul educației care urmează să fie dată copiilor lor”; planurile-cadru și programele școlare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învățământul preuniversitar sunt elaborate de către instituțiile și organismele abilitate ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și se aprobă prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, nu de către Parlament. Consiliul de administrație al unității de învățământ, în urma consultării elevilor, părinților și pe baza resurselor disponibile, stabilește curriculumul la decizia școlii. De asemenea, responsabilitățile educaționale nu pot fi atribuite decât personalului didactic calificat în acest sens.

“Încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață (mai multe studii realizate în diferite țări au demonstrat că o astfel de abordare a educației copiilor a avut ca urmare începerea vieții sexuale mai devreme, cu implicațiile de rigoare, fără vreo îmbunătățire în plan social)”, se arată în documentul dat publicității de reprezentanții BOR. (I.S.)

Lasă un comentariu