În zona comunei Vătava, mai exact în satul Râpa de Jos, încă se mai păstrează un obicei străvechi de sfințire a oilor, un ritual pe cale de dispariție din majoritatea zonelor cândva tradiționale în oierit, prin care se dorește protejarea animalelor și a celor ce le îngrijesc împotriva prădătorilor și a urgiilor vremii.
La Râpa de Jos, acest obicei are loc în preajma Rusaliilor, după ce ies oile la pășune, iar câmpurile sunt înflorite, fiindcă în cadrul ritualului se sfințesc și pășunile ca să aibă iarbă bogată și hrănitoare, holdele pentru recolte mănoase, dar și oamenii care trudesc zi de zi, lucrând pământul și îngrijind animalele.
În acest an, oile de la stâna de pe Dealul Agrișului, la granița dintre județele Mureș și Bistrița-Năsăud, au fost sfințite de doi preoți, Dacian Oprea, cel care slujește la Râpa de Jos, și de tatăl său, Genu Oprea, din Ibănești.
“În zona noastră, în comuna Vătava, respectiv în localitatea Râpa de Jos, este un obicei păstrat din moși-strămoși ca vara, la începutul pășunatului, când câmpurile sunt în floare și natura e frumoasă, iar oile încep să savureze din plin iarba proaspătă, să se facă o slujbă pentru binecuvântarea lor. Este un obicei care nu are o dată fixă, ci se stabilește în funcție de cum este vremea, înainte de sărbătoarea Rusaliilor, a doua zi de Rusalii sau după. Este o slujbă de binecuvântare a animalelor, o slujbă pentru cei care le îngrijesc, pentru ciobani. Ne-am rugat pentru sănătatea oamenilor și pentru sănătatea animalelor. În zona noastră, ca de altfel în toată țara, sunt foarte multe animale atacate de prădători și, în plus, ele se mai și îmbolnăvesc. Oamenii, prin acest obicei de a face rugăciuni pentru ele, înlătură boala. În plus, lâna de oaie, oriunde ai fi în natură, atrage fulgerul mai ceva decât un stejar. Slujba aceasta are și rolul de a feri oile de fulgere și de vremurile grele care se abat asupra animalelor pe câmp”, a declarat preotul Dacian Oprea.
El a venit în Parohia Ortodoxă Râpa de Jos în anul 2017 și de atunci a început să meargă la stâne pentru a face această binecuvântare.
“Oamenii spun că după aceste slujbe nu au mai avut probleme. În satul Râpa de Jos există un cioban căruia în primăvară i-au murit foarte mulți miei și multe oi, am mers, am făcut o rugăciune, iar boala nu s-a mai răspândit în rândul animalelor. Nu ne strângem aici numai să mâncăm și să ne veselim, pe primul loc este rugăciunea și după aceea vine masa, dar baza este rugăciunea, cu ea se începe. Evenimentul sfințitului oilor se leagă cu sărbătoarea Rusaliilor, sărbătoarea florilor, a verdeții, am stropit și holdele pentru a fi ferite de prădători, pentru a crește spicul de grâu și celelalte culturi, iar pentru animale - să dea lapte, să fie sănătoase, să avem o brânză bună”, a susținut Dacian Oprea.
Preotul Eugen Oprea, recunoscut în zonă drept Genu Oprea, spune că sfințirea oilor este un obicei ancestral de binecuvântare a turmei prin apa sfințită.
“Primele așezări umane au fost întemeiate lângă apă, fiindcă apa purifică, spală, curăță și prin apa aceasta sfințită se binecuvântează turmele acestor gospodari din localitatea Râpa de Jos. Se alungă toți dușmanii nevăzuți și, prin rugăciunile rostite, ne rugăm să fie păzite turmele de vreme rea, de fulgere, de prădători. Într-una dintre rugăciunile care s-au rostit aici se insistă pe prădători, fiindcă anul acesta sunt mai mulți urși și lupi. Prădători au fost dintotdeauna, de când țăranii au avut turme pe aceste meleaguri. Obiceiul se mai păstrează în general în zonele în care oamenii mai au turme de oi, cum e aici, în Dumbrava, Vătava și Râpa, este o zonă bogată în astfel de elemente și au avut întotdeauna oi, dar sunt localități în care oamenii nu mai țin oi și nu se mai păstrează obiceiul ieșirii la turmă”, povestește Genu Oprea.
Preotul din Ibănești spune că după ce se binecuvântează turma se încinge o petrecere câmpenească și toată lumea se bucură, inclusiv cei care au oi în această turmă, fiindcă aproape toți oamenii din sat au oi date la stână.
“Oamenii vin și participă la sâmbra oilor, dar, din păcate, în puține zone mai cresc animale și tare mi-e frică de faptul că, în următorii 10 - 20 de ani, ar putea să nu mai avem oi aproape deloc și obiceiul să dispară”, arată preotul.
Proprietarul stânei, Ioan Șulariu, zis Pomeană, care a moștenit pasiunea pentru oi de la tatăl său, susține că este o tradiție ca în fiecare primăvară să cheme preoții pentru sfințirea oilor, pentru că acest lucru îi dă încredere că animalele vor fi sănătoase și protejate, la fel și cei care le îngrijesc.
“Avem în jur de 250 de oi ale noastre și mai suntem întovărășiți cum se zice la noi cu niște ciobani de la Luca și din Bistrița, care sunt de vreo 7 ani cu noi. Obișnuim ca în fiecare primăvară să chemăm preoții pentru sfințirea oilor, pentru a fi mai bine pentru animale, pentru sănătatea lor și pentru sănătatea noastră, pentru a fi feriți, fiindcă aici ți se pune viața în pericol, atât de către animalele sălbatice, cât și de către vremea rea. Nu a fost niciun an în care să nu chemăm preoții, e o obișnuință din moși-strămoși, eu de la 6 ani am fost aici lângă aceste porți, așa le-am pomenit, așa le dau mai departe. Când vin preoții, ne simțim mai în siguranță, măcar știi că ți-ai făcut rânduielile față de datini, față de biserică, față de preot, față de tot ce înseamnă asta. Asta ne dă încredere”, mărturisește Ioan Șulariu.
Fermierul a arătat că, așa cum a preluat stâna de la tatăl său, s-ar bucura, într-un fel, să o poată transmite fiului său, deși este conștient că băiatul ar avea mari bătăi de cap, fiindcă este tot mai greu să găsești oameni pricepuți la oi.
“Am preluat de la tatăl meu, nu știu dacă o să am cui să predau stâna, am un băiat de 16 ani. Într-un fel m-aș bucura dacă ar rămâne aici, dar m-aș bucura și dacă ar pleca, fiindcă nu vreau să îl văd chinuindu-se cu tot felul de oameni care nu mai cunosc meseria. Eu, la vârsta de 16 ani, vedeam că vin alții din urmă, acum, la 44 de ani, nu mai văd pe nimeni venind, fiindcă e o treabă la care nu se înhamă mulți. Totul se face manual, fiindcă dacă la vacă, la porc s-au găsit tot felul de tehnologii, la oaie totul trebuie făcut ca acum 100 - 150 de ani, manual. Nu avem garduri electrice pentru îngrădirea oilor, nu au fost inventate aparate de muls. Oamenii care vin la lucru vor mai mulți bani, să fie cât mai ușor și să nu se mâzgălească. Pentru mine a îngriji oile e o plăcere, o fac cu satisfacție, din asta m-am ridicat, tata a ridicat o casă, am ridicat și eu una, am cumpărat 60 de hectare de pământ. Am terminat clasele I-VIII cu media 9,50, puteam să merg oriunde, dar am preferat să stau aici, la îndemnul tatei, și nu am niciun regret. Nu e așa de greu precum pare din afară, e destul de bine, dar trebuie să îți placă, în primul rând”, recunoaște Ioan Șulariu.
Fermierul a mai spus că, spre deosebire de alți proprietari de animale, el este norocos, pentru că poate să desfacă marfa direct de acasă și nu e nevoie să meargă în piață, fiindcă are deja o clientelă formată.
“Avem desfacere de acasă, nu trebuie să umblăm nicăieri să vindem în piață și suntem mulțumiți. Producem caș, urdă, iar carnea se vinde mai ales de Paște, avem clienții noștri care cumpără de la noi tot timpul, de la Bistrița până la Târgu-Mureș sau până la Toplița. Există concurență în domeniu, așa că marfa trebuie să fie foarte bună și tradițională. Noi avem doar caș de oaie, nu punem și lapte de vacă sau de capră, fiindcă atunci e altfel cașul. Avem noroc că locuim într-o zonă de deal, terenul e al nostru și îl întreținem fiindcă e foarte important ce mănâncă animalul și cum e iarba. Pășunea e întreținută, nu avem niciun spin pe ea, aici trăim de trei generații”, a dezvăluit Ioan Șulariu. (sursa - agerpres.ro)
