ÎMPĂRATUL, ȚARA ȘI... TINERETUL

* “Când ar trebui să dau vreo povață unui tânăr, iată pe care i-aș da-o: “Tinere român” - să-ți faci Patria scumpă și sfântă ca și mama. S-o iubești și s-o respecți din adâncul sufletului tău. De dragostea și de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă și paradă. Ba, ai dreptul și datoria să urăști, să lovești, să sfarmi pe ai tăi frați ticăloși, care, în loc s-o iubească și s-o respecte ca pe o mamă cuminte, onestă și severă, o curtează, o măgulesc și exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună.

Ion Luca Caragiale (1852-1912), dramaturg, prozator, publicist, cel mai de seamă autor de comedii de moravuri și de caracter din literatura română.

***

* “A existat numai o țară frumoasă / La o margine de mare / Unde valurile fac noduri albe / Ca o barbă nepieptănată de crai; / Și niște ape ca niște copaci curgători / În care luna își avea cuibar rotit”; Și mai ales au existat niște oameni simpli / Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, / Sau mai simplu: ciobani și plugari, / Cărora le plăcea să spună / Seara, în jurul focului, poezii / “Miorița” și “Luceafărul” și “Scrisoarea a III-a.”

Marin Sorescu (1936 - 1996), poet, dramaturg, eseist român

***

* “Se știe că împăratul Franței, Napoleon Bonaparte, a avut un singur băiat pe care încă din leagăn l-a numit “regele Romei”. Pe acela l-a încredințat spre educare unei doamne de la curte, madame Montesquieu, zicându-i: “Să-mi faci din copilul meu un bun creștin”. Atât doamna, cât și alte persoane care erau de față rămaseră surprinse auzind o poruncă de genul acesta. Împăratul observă mirarea și repetă: “Știu ce spun și pentru ce spun să-mi educi copilul în duh creștin. Dacă vei izbuti să faci din el ceea ce doresc, fără îndoială vei face din el și un cetățean bun al Franței”.

Lumea aceasta are un singur Mare Creator: - “Dumnezeu”, și aici puteți să-L numiți fiecare în limba și concepția proprie. Noi, oamenii, suntem creațiile Lui, și după originea adamică suntem toți frați, indiferent de culoare, etnie, granițe, concepție. Lumea are la baza sa Iubirea supremă a marelui Divin; Acesta, spre fericirea noastră, ne-a creat existențial, ne-a arătat drumul pe care trebuie să mergem și cum să mergem; Ne-a dat să înțelegem că noi suntem cu toții “Cetățeni ai cerului”, sau cum frumos se exprimă Ierarhul nostru Dr. Irineu: “Cetățeni ai raiului”. În această calitate suntem, implicit, și creștini la origine. Dacă am împlini această simbioză, lumea ar fi alta, noi am fi alții... dar, din păcate, unii sunt buni creștini, dar răi cetățeni, alții buni cetățeni, dar răi creștini, alții... nici una nici alta. Filosoful grec Plutarh spunea: “Religia este legătura societății și temelia ordinii”. Ce bine ar fi dacă la baza și umbra religiei, noi am fi “Cetățeni buni” și “creștini buni”; S-ar schimba fața lumii iar “Microcosmosul - Omul” ar fi cu totul mai fericit, cu alte purtări și gândiri. Apocalipsa, spun gânditorii creștini, poate fi amânată sau să nu fie... dar aceasta depinde numai și numai de noi. Avem, totuși, o șansă să nu o ratăm (n.a.).

P.S. “Nu vă înjugați la jug străin cu cei necredincioși. Ieșiți din mijlocul lor și vă osebiți, zice Domnul, și de ce este necurat să nu vă atingeți și Eu vă voi primi pe voi, și voi fi vouă tată, și veți fi Mie fii și fiice” (II Corinteni cap. 6, vers. 14, 17-18).

Lasă un comentariu