Țin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabilă confuzie
Au trecut peste mine
Mașini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Și tot felul de picioare
Am simțit soarele până și
La lună
Pe la miezul nopții.
Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Și importante
Am făcut bătături.
Și cu toate că-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Câteodată mă pomenesc urlând:
Circulați numai pe partea carosabilă
A sufletului meu
Barbarilor!
