* “Lupta cu viața nu încetează până la moarte. Fără pocăință, nici un om nu poate face nici un pas înainte. Cine fuge de realitatea propriului suflet, e un mincinos. Ce este viața? E un dar, dat nouă, oamenilor, de la Dumnezeu pentru a ne curăți sufletele de păcat și a ne pregăti, prin Hristos, pentru a primi viața veșnică. Ce este omul? O ființă creatoare, din nemărginita iubire a lui Dumnezeu, căreia i-au fost puse în față fericirea și moartea spre a alege...”
Valeriu Gafencu (1921-1952), student la Drept, din Basarabia, locatar de timpuriu al pușcăriilor, numit de Nicolae Stainhardt “Sfântul închisorilor”
***
* “Iisus Hristos, Domnul nostru, este peste tot (omniprezent). Amintirea Lui e vie pretutindenea, pe zidurile Bisericilor și în școli, pe vârfurile clopotnițelor și ale munților, pe toate drumurile, la căpătâiul paturilor și al mormintelor. Distrugeți ferestrele din Biserici, luați icoanele din altar și de prin case; viața lui Iisus umple muzeele și bibliotecile. Dați foc liturghierelor și cărților de rugăciuni: Îi veți descoperi numele și cuvintele în toate cărțile literaturilor. Chiar și cei ce-L blesteamă nu fac decât să mărturisească, fără să vrea, prezența Lui”.
Giovanni Papini (1881-1956), critic literar, jurnalist, poet, eseist, romancier italian
***
* “Numai când suntem tulburați sau încercați de Bunul Dumnezeu, noi privim în sus și ne dăm seama că suntem în mâna Lui. Se spune că era un om care a fost întemnițat într-un turn. La început, a aruncat monede pe fereastră, dar fiecare trecător le-a adunat repede, le-a băgat în buzunar și și-a continuat drumul, fără să privească în sus. În sfârșit, prizonierul a aruncat o piatră, care a lovit puternic pe un om. Acesta a privit imediat în sus ca să vadă cine a aruncat piatra. Când Bunul Dumnezeu ne inundă cu mai multe lucruri bune, rareori ne mai uităm spre El și să-i mulțumim. Când avem câte un necaz, ne uităm în sus spre Dumnezeu, Îl căutăm, cerem ajutorul Lui. Fiecare dintre noi avem o Cruce de dus; Ea este, de fapt, un dar al lui Dumnezeu spre trezirea noastră, pentru mântuirea noastră. Pentru aceasta trebuie să unim Crucea noastră cu Crucea lui Hristos și atunci Crucile se vor transforma într-un tezaur foarte prețios.
