Misiunea unui ziar și, evident, al oricărui ziarist care se pretinde este nu de a fi nu numai un simplu cronicar al epocii sale, a vremurilor pe care le trăiește (bune sau rele), ci mai ales de a forma prin scrisul său oameni și caractere, de a crea piste și de a influența și promova idealuri și acțiuni în interesul comunității și al cetățeanului, atunci când acestea urmăresc binele general.
Ca urmare, dintre foarte multele aspecte de acest gen, ce ar trebui să intre în sfera de preocupare a unui ziarist, care s-ar cere promovate și luate în seamă spre binele societății ni s-a părut foarte importantă fapta medicului Mihai Tîrnoveanu din Brașov, cunoscut pentru acțiunile sale patriotice, de a veni în sprijinul elevilor români buni la învățătură din județele Covasna, Harghita și parțial Mureș și Satu Mare (pe cale să renunțe la școală, să se mute în alte părți ale țării împreună cu părinții sau să accepte, îndeosebi în cazul familiilor mixte, învățământul în limba maghiară), inițiind acel program al burselor “Români pentru Români”.
Salutând inițiativa, am decis să dăm și noi o mână de ajutor publicându-i punctul de vedere și motivele bine întemeiate care l-au determinat să întreprindă acest demers.
Motivele sunt, într-adevăr, foarte clare și triste. Ele sunt bine cunoscute, nu de azi, de ieri, dar s-au agravat în urma investițiilor masive pe care guvernul lui Viktor Orban le face în ultimii ani în “secuime”, nu numai în infrastructură, ci și pentru stimularea natalității la etnicii maghiari, dar și pentru sprijinirea copiilor acestora cu posibilități materiale modeste pentru continuarea studiilor. Pe vremea comuniștilor, lucrul acesta îl făceau guvernele României, pentru toți fiii ei, dar acum nici că le pasă. Această stare de fapt adâncește decalajul între oportunitățile oferite tinerilor români și tinerilor maghiari în favoarea celor din urmă, fenomen extrem de periculos și cu bătaie lungă pentru viitorul românesc al zonei.
Iată o nouă formă pe care statul ungar, cu o tradiție seculară și de o duritate nemaiîntâlnită în tot felul de tehnici de maghiarizare, continuă să găsească soluții noi, moderne, de asimilare etnică, îngroșând pe această cale numărul maghiarofonilor, sporindu-și populația. Să nu uităm, apoi, că Viktor Orban este și autorul dublei cetățenii, o altă cale importantă de asimilare etnică. De altfel, este cunoscut faptul că Ungaria este țara din Europa care, în ciuda unui spor natural redus, se bucură de-a lungul veacurilor de cel mai înalt ritm de creștere a populației. Conform calculelor specialiștilor ONU, în intervalul de ani 1000-2015, în vreme ce populația Europei a crescut de 12,3 ori, cea a Ungariei a sporit de 40 de ori, baza fiind asimilarea etnică a națiunilor subjugate.
Ziarul “Cuvântul liber” s-a evidențiat și în alte dăți în susținerea de demersuri în favoarea comunității. Amintim aici, acțiunile de presă de mare anvergură din perioada anilor 1999-2000, care s-a soldat cu alegerea prin vot a primului primar român din istoria municipiului Târgu-Mureș, strângerea de fonduri pentru aducerea la Târgu-Mureș a osemintelor lui Radu Ceontea, primul președinte al Uniunii Vatra Românească, cu merite deosebite în salvarea României de la secesiune în anii '90, eveniment care a avut loc în 2013, realizarea și amplasarea, anul acesta, a celor 4 busturi ale lui Radu Ceontea, Lazăr Lădariu, Mihăilă Corfar și Simion Frandeș în Pantheonul “Golgotei neamului Românesc”, de la Mănăstirea Sf. Mina din Sărmașu. Toate acestea s-au făcut cu sprijinul mureșenilor, care prin participarea masivă la vot în anul 2000, sau prin contribuții băneși în celelalte două cazuri, am reușit ducerea la bun sfârșit a acestor proiecte de larg interes.
Fiind vorba de această dată de ajutorarea copiilor talentați din zona amintită, am pornit cu mare entuziasm în această implicare, convinși că mureșenii noștri vor fi mult mai săritori, mai dornici să ajute fiind vorba de soarta unor tineri, iar tinerii sunt viitorul nostru. Ca urmare, pe lângă publicarea de materiale ale autorului acțiunii, am considerat necesar dezvoltarea subiectului cu contribuții proprii, pentru o mai bună înțelegere a acestui demers, găsind chiar soluția de a facilita accesul la donații pentru cei cărora mersul la Bancă le este peste mână, prin sediul Uniunii Vatra Românească din centrul municipiului Târgu-Mureș. Mai mult decât atâta, ziarul nostru a publicat și continuă să publice, aproape în fiecare număr, un text prescurtat cu informații precise despre această acțiune, sub genericul “Dăruind vom dobândi”.
A trecut de la lansarea acestei acțiuni mai bine de o lună, interval în care la sediul Uniunii Vatra Românească au călcat pragul pentru donații doar 12 persoane, care au depus până azi 3.600 de lei, dintre care 42 la sută familia subsemnatului.
Este greu de explicat această lipsă de reacție a mureșenilor, mai ales a târgumureșenilor de a veni în sprijinul tineretului studios, a celor buni la învățătură pentru a-i sprijini în devenirea lor ca oameni de bază ai societății românești. Dacă statul nu se implică, noi, românii de rând, nu suntem capabili de un gest filantropic, de generozitate?
Ziarul nostru se publică într-un tiraj de câteva mii de exemplare și se apreciază că ar fi citit de circa 12.000-14.000 de cetățeni, la care se adaugă cei de pe internet. Din atâta lume care a aflat de această inițiativă, nu s-au găsit 10-15 la sută care să reacționeze? Mă refer în primul rând la cei cu bani mulți, la cei care întorc banii cu lopata sau care dorm pe saltele burdușite cu bani, la cei care nu mai știu ce să facă cu ei, risipindu-i pe tot felul de prostii. Oare n-ar fi cazul ca printre prioritățile lor în cheltuirea banilor proprii să-și înscrie și gesturi de generozitate de acest fel? Pentru că banii, care n-au miros, se duc așa cum vin, dar un gest de filantropie lasă urme în conștiința fiecăruia.
Dezamăgirea noastră este mare în privința modului în care românii se mobilizează în a-și ajuta semenii, țara. Dezbătând subiectul contributivității de pe la noi, nu pot să nu amintesc de gestul sud-coreenilor de prin anii '80 ai secolului trecut, când țara, aflată într-o mare criză economică, pentru redresarea situației, populația nu numai că s-a mobilizat serios la muncă, dar foarte mulți dintre ei și-au donat statului, benevol, chiar bijuteriile personale, pentru a contribui la scoaterea acestei țări din criză. Astăzi, modesta Coree de Sud se numără printre cele mari opt puteri ale lumii din punct de vedere economic.
Dacă aceste rânduri vor avea menirea să pună pe gânduri sau să miște conștiințe, sunt convins că primii care o vor face sunt tot “amărăștenii”, care, probabil, se vor îndura ca din mult-puținul lor să contribuie la această patriotică acțiune de caritate. Dar, oricum, ne așteptăm la schimbări de atitudine și în rândul celor cu dare de mână. Repetăm, aici nu este vorba de a apela la mila cuiva, ci de a sprijini niște tineri al căror destin poate depinde fundamental de generozitatea noastră, iar ajutându-i pe ei ne ajutăm pe noi, ca oameni, ca membri ai unei comunități, ai unei țări de al cărui viitor trebuie să ne pese.
IOAN CISMAȘ
