Chiar dacă unii români nu știu sau nu dau doi bani pe el, respectul are o zi a sa. Deja a trecut, puteți respira ușurați, nu e pericol, mai vine la anul! Oricum, acest respect e greu de meritat și mai greu de dobândit, așa că o zi a lui, pe an, e suficient. Dar ce e ăla respect, unde îl putem găsi, în afară de definiția din DEX, și cum îl putem noi oferi?
Orice ins care vă conduce cu carnet de partid și fără calificare în domeniul în care prestează ar trebui să vă datoreze acest respect, în caz că nu se consideră o nestemată parfumată picată din cer și nu venită la oraș, probabil de pe drumuri nepietruite. Carnetul de partid e bun pentru promovare, dar trebuie să aibă la bază și alți inși care muncesc, colegii de partid și cei care nu te cunosc, care îți dau semnături și apoi dau cu ștampila și cu care ai un fel de contract nescris, de ales al poporului. Cu cât ești mai jos în lista de partid, cu atât ai nevoie de mai multe voturi, așa că, necaz mare, trebuie să ai respect pentru mai mulți oameni. Dacă ești din specia conducător auto, oferă, matale, un pic de respect participanților la trafic, ca să primești la fel. Nu uita, mașina nu e anexa fundului tău, mare/mai puțin mare, cândva trebuie să mai și cobori și devii pieton enervant, ca pietonii enervanți, care au obrăznicia să te încetinească și să te streseze. Salutul. Ăla bun, nu prescurtat, nu, bună, că viața e prea scurtă. Nu strică dinții, nu te face mai puțin bărbat sau mai puțin femeie de... succes. Mulțumescul! Nu e vreo chestie de inferioritate mioritică să nu poți spune un mulțumesc celui care te-a ajutat. Ține de respect și poți apela și altă dată la acel om. Un salut la intrarea în încăperea în care sunt deja oameni nu costă decât lipsa de bun-simț! Să te ții de o promisiune ține tot de un respect pe care trebuie să îl ai pentru tine sau pentru cel căruia i-ai promis ceva. O atitudine demnă față de contribuabil, față de pacienți, față de cetățean presupune și respect, în fața ta e omul care poate îți plătește salariul, umflat sau nu cu pompa, de interese politice și prin sporuri nesimțite. Puțin respect, mâine vei fi tu cel care ajunge la doctor sau la autoritate și sigur nu îți va plăcea să fii tratat cu disprețul pe care, poate, l-ai acordat, anterior. Să ceri respect celor cu care conviețuiești înseamnă să le și oferi respect, dar, atenție, dacă un nimeni ascultă muzica la maximum, depozitează în oraș gunoaiele de la țară sau parchează ca la țară, ca exemple minore, nu merită respectul vostru, că el e șmecher, și nici organele, care nu mai știu ce e munca, autosesizarea și care dorm dulcele somn în așteptarea pensionării, pe măsura neuronilor rămași nefolosiți. Și, cel mai important, învață-ți copilul să fie respectuos. Fii un model pentru el, arată-i valorile care trebuie respectate, fă ce trebuie ca să fii mândru de el. Și vei obține respect și, prin asta, societatea vede și judecă în consecință. Ai respect și pentru minorități, pentru familie, pentru cei în vârstă, pentru cei care fac muncile de jos, ca să poți face tu muncile de sus. Iar dacă toate astea sunt îndeplinite, meriți... respect. Și un mulțumesc! Din partea mea, a lui, a... celorlalți!
DAN ȘANTA
