STUDENTA, VAGABONDUL ȘI... COMPOZITORUL

*“Când privesc cerul cu milioane de sori care luminează de sus și-și urmează căile cu o precizie veșnică, sufletul meu se înalță către izvorul cel dintâi al acestor făpturi - Dumnezeu”.

Ludwig van Beethoven (1770-1827), compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică a muzicii. Simfonia a IX-a i-a adus un succes triumfal, aproape revoluționar, încât în prezența familiei imperiale a primit cinci salve de aplauze.

***

*“Mântuitorul Hristos nu-i laudă pe proști, ci pe cei care au îndrăznealăși inițiativă. În pilda fiului risipitor îl condamnă pe cel cuminte, care zice “toată viața ți-am slujit”, pentru că a fost un ascultător prost și meschin. Mântuitorul simpatizează pe vagabond pentru că a avut inițiativă, a mișcat, a făcut ceva, pe când celălalt era un ascultător meschin și un animal de povară, care a produs două sentimente, prostia și invidia. Dumnezeu nu vrea oamenii ca vite de povară sau boi care trag carul lui Dumnezeu; nu are nevoie de așa ceva, îi preferă pe nesupuși” (Suferința omului și iubirea lui Dumnezeu).

Pr. prof. dr. George Remete (1954 - ), “Suferința omului și iubirea lui Dumnezeu”- scriitor. Membru de onoare al Academiei Române

***

* O studentă din Europa studia într-o țară orientală. Aici este obiceiul de Anul Nou, ca tinerele fete să se uite într-o oglindă pentru a-și vedea viitorul. Fata îi scrise mamei să-i trimită o astfel de oglindă. Mama i-a trimis trei oglinzi și i-a spus: “În prima, vei vedea cum ești; în a doua, vei vedea cum vei fi; iar în a treia, cum ar trebui să fii”. Cu emoție se uită la prima oglindă și s-a văzut cum este: frumoasă, tânără, genele subțiri după moda zilei. În oglinda a doua a văzut un cap de mort, o imagine a ceea ce va deveni. A căzut pe gânduri. În a treia oglindă a văzut chipul blând al lui Iisus, Domnul nostru, și cuvintele scrise de mama sa: “Iată cum trebuie să fii”. Au urmat pentru tânăra studentă momente de gândire, după care a căzut în genunchi și s-a închinat icoanei Mântuitorului. A ales să fie ca Hristos.

Să zicem și noi, dragi cititori, asemenea Sf. Grigore de Nazians: “Pentru Tine, Doamne, trăiesc, vorbesc și cânt”.

P.S. Plângerile lui Ieremia, cap. 5, vers. 1-8: “Adu-ți aminte, Doamne, de cele întâmplate, și vezi ocara noastră! Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve. Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată. Pe grumajii noștri stau prigonitorii și, deși n-avem puteri, nu ne dau răgaz. Părinții noștri au greșit și nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor. Slugi ne stăpânesc și nu vine nimeni să ne scoată din mâna lor”.

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu