* “În școală stă însăși mărimea și slava unui popor”; O școală bună face în scurtă vreme obști bune, cetățeni buni, nații deștepte; Singur cu ajutorul școalei e cu putință poporului a se ridica din ignoranță și a merge spre bunăstarea pe care o merită. Ea este locul științelor; Din școală ies razele luminătoare de duhurile omenești; În școală, ca într-o grădină mult roditoare, se seamănă sămânța cea cearească a virtuții în tinerile inimi ale școlarilor.
Gheorghe Barițiu (1812-1893), om politic, istoric.
***
* “Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până le el”.
Michelangelo Buonarroti (1475-1564), a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vîrf a Renașterii italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului. Din îndemnul papei Iuliu al II-lea realizează un mausoleu monument, la care lucrează 40 de ani, iar mai târziu pictează bolta Capelei Sixtine din Palatul Vatican, timp de 4 ani, fiind un proiect gigantic. În anul 1541 pictează Judecata de apoi, în aceeași capelă, cu peste trei sute de personaje. A fost numit arhitect-șef și constructor al Bazilicii Sfântul Petru. Lucrări ca: Statuia lui David, Sclav înlănțuit, Sclav murind, Magnificul, Giganții, Ziua și noaptea, Amurgul, Moise și foarte multe altele fac din marele Michelangelo un “nemuritor printre muritori”.
***
* “Într-o localitate dintr-o țară bogată, exista o femeie care avea tot ce-i trebuia, dar era foarte zgârcită. La poarta ei, venea zilnic un sărac care-i cerșea o bucată de pâine, fiindu-i foame. Femeia, rea, îl miluia pe acesta cu multă zgârcenie și răutate. Dar, cerșetorul mereu îi spunea: «cine-și dă lui-și dă». Într-o zi ce s-a gândit ea? Să-i pună otravă în pâine, pentru a se scăpa în felul acesta de cerșetorul care tot o supăra. Această femeie avea un singur fiu, care a mers la vânătoare cu prietenii săi. În pădure, venind o ploaie torențială, a fost nevoit să se ascundă tocmai în casa cerșetorului. Acesta i-a poftit să mănânce din ce avea. Băiatul a gustat din pâinea otrăvită, pe care mama i-o dăduse cerșetorului. Acesta muri. Atunci, femeia bogată și rea a înțeles de ce cerșetorul tot spunea: «Cine-și dă lui-și dă!»“
Cenaclul literar-filosofic: “Eminescu, Steinhardt, Noica..., Dumnezeu”
P.S. Iezechil cap. 20, vers. 19-20: “Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; purtați-vă după poruncile Mele și hotărârile Mele păziți-le și le împliniți. Cinstiți zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
PĂRINTELE ILIE
