AMESTEC
Un vis habotnic ne lucrează
Cu vrăji străvechi. În vârf de rază
Țâșnită din pământ, trofeu,
Ești întâi tu, la urmă eu,
Amestecați într-un cuvânt,
Amestec sfânt de ești și sunt,
O goană tot gonind așa,
Un cal nebun mânat de-o șa...
BARBARI
Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
și importante
Am făcut bătături.
Și cu toate că-mi suport
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit,
Câteodată mă pomenesc urlând:
Circulați numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!
BOALĂ
Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea ființei mele
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna și stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Și mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat și am iubit, am învățat să citesc
Și chiar am citit niște cărți
Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,
Am fost bun și-am fost frumos...
Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut.
Marin Sorescu (29 februarie 1936, Bulzești - 8 decembrie 1996, București), scriitor, poet, dramaturg, artist plastic, fost ministru al Culturii.
În imagine: Autoportret
