* “Tinerețea rămâne totdeauna o speranță și o mângâiere. Dar numai atunci când ea înseamnă entuziasm creator pentru un ideal; când este pătrunsă de sentimentul datoriei de îndeplinit, învățând a servi, înainte de a comanda; când este supusă disciplinelor necesare și severe, întovărășite de sentimentul responsabilității personale și colective și, în sfârșit, când este credincioasă tradiției patriei. Căci tinerețea nu înseamnă rupere, ci solidaritate între generații, în continuitatea lor permanentă”.
Dimitrie Gusti (1888-1955), sociolog, filosof, estetician
***
* “Cu orice preț trebuie a păstra pacea sufletului și să nu ne tulburăm la jignirile venite de la alții. Nimic nu este mai prețios decât pacea întru Hristos, Domnul nostru. Sfinții Părinți aveau mereu un duh de pace și, fiind ei binecuvântați cu harul lui Dumnezeu, trăiau mult. Dobândește pacea și mii de oameni din jurul tău se vor mântui. Atunci când un om se află într-o stare de pace a minții, el poate de la sine să le ofere celorlalți lumina necesară luminării rațiunii. Această pace, ca pe o comoară neprețuită, Domnul Hristos a lăsat-o ucenicilor înainte de moarte, iar prin ei, nouă, tuturor: pacea mea las vouă...” “Să vă iubiți unii pe alții...”.
Sfântul Serafim de Sarov (1754-1833), ascet rus care a trăit în Mănăstirea Sarov din Rusia, în sec. al XVII-lea, și al cărui cult a cunoscut o mare răspândire în întrega lume ortodoxă. S-a născut dintr-o familie de comercianți. A fost și un bun scriitor bisericesc; după el a rămas un adevărat tezaur literar de opere duhovnicești. “Rânduieli din viața creștină”, “Vindecări minunate din zilele noastre”, “Fericita Pelaghia”, “Minunile Maicii Domnului”, “Despre îngeri”, “Scopul vieții creștine”, “Pravila de rugăciune” ș.a.
***
* “Când europenii au ocupat Africa, au dus cu ei foarte multe obiecte specifice locului, printre care și oglinzi. În momentul când negrii s-au privit în ele și au văzut cum arată, au aruncat sau chiar au stricat oglinzile. Despre împărăteasa Tereza a Austriei și Elisabeta a Angliei, după o boală de varicelă au rămas cu fața urâtă și de necaz au spart toate oglinzile. Despre o altă împărăteasă cu fața urâtă se spune că în jurul ei nu ținea decât femei urâte și nici o oglindă în palat”.
La fel este și cu urâțenia sufletească. “Oamenii răi, mincinoși, corupți, desfrânați, egoiști nu suportă lângă ei oamenii cu sufletul frumos și curat. Fac tot posibilul să-i înlăture, să le strice imaginea. Sufletul, care este “Scânteie Dumnezeiască”, este și el o regină frumoasă, de neam împărătesc, care din boala păcatului se urâțește, iar după ce se urâțește nu mai suportă oglinda Evangheliei și nici pe oamenii cei “frumoși” la suflet. Un suflet păcătos sparge “oglinda” - rupe Biblia, urăște Biserica, batjocorește pe slujitorii ei”.
“Ferește-ne, Doamne și ne tămăduiește de boala cea grea a păcatului!”
P.S. “Slugilor, ascultați de stăpânii voștri cei după trup, cu frică și cu cutremur, întru curăția inimii voastre, ca și de Hristos. Nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu. Iar voi, stăpânilor, faceți tot așa față de ei, lăsând la o parte amenințarea, știind că Domnul lor și al vostru este în ceruri și că la El nu încape părtinire” (Efeseni cap. 6, vers. 5-6, 9).
PĂRINTELE ILIE
