* Voievodul Menumorut este menționat în cronica notarului Anonymus de la curtea regelui ungur Bella al III-lea, ca fiind Duce al țării dintre Tisa, Mureș și Munții Apuseni, locuit de români, slavi, avari, cozari, având ca reședință cetatea Biharia, pe timpul ungurilor, în anul 896, răspunzând solilor lui ARPAD (850-907), primul conducător al Ungariei, astfel: “Dacă domnul vostru are lipsă de ceva, fiindcă este nou venit și-mi este vecin, îi dau. Dar «Pământul» pe care îl cere «Nu» i-l dau, fiindcă îl am moștenire de la părinții și strămoșii mei”.
***
* “Cinstește patria la fel cum cinstești pe părinții tăi. Mama fiecăruia este deosebită, dar mama comună a tuturor este patria. Nimic nu este mai plăcut ca patria”.
Sf. Vasile cel Mare (330-379), Migne P.G. 37,32, Arhiepiscop al Cezarei Capadociei, doctor al Bisericii răsăritene.
***
* “Cetatea căreia îi aparținem este patria noastră, ea este mama nostră și este lucrul cel mai sfânt”.
Fericitul Augustin (354-430), episcop, filosof, teolog, doctor al Bisericii. “De libero arbitru”-lib. I CX,32.
***
4. “Patriotismul adevărat se arată și prin rugăciunile pe care noi, preoții, le facem pentru propășirea patriei și pentru înțelepțirea conducătorilor ei, după cum spune Sf. Ap. Pavel: “Vă îndemn, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii patriei, pentru conducători, ca să petrecem viață în pace și liniște, întru toată cuvioșia și buna cuviință, că acesta este lucru bun înaintea lui Dumnezeu și bine primit înaintea lui Dumnezeu” (I Timotei - 2, 1-2).
P.S. Frați români: Mai mult ca niciodată, acum, avem nevoie de înțelepciune, unitate, patriotism sincer și ajutor de la Dumnezeu. Să lăsăm ura, dezbinarea dintre noi, să ne apropiem de Dumnezeu, fiindcă, se pare, El este singurul sprijin care ne-a mai rămas aproape. Să ne facem noi treaba ca lumea, iar Dumnezeu cu siguranță și-o va face. Ne punem o întrebare firească: “Dacă Anonymus spune în Gesta Hungarorum (Istoria Ungariei) despre faptul că pământul acesta este al nostru, al românilor, de ce unii “revizioniști udemeriști” caută acul în carul cu fân și ne tot înțeapă pe la spate când suntem căzuți pe cale? De neînțeles este și faptul cum unii apatrizi, trădători, cozi de topor români vin și ne tot sfătuiesc să nu răspundem la unele provocări hungaroide. Cum este posibil de ziua națională ca cei 4 miniștri “udemeriști” să nu onoreze invitația șefului statului român pentru aniversarea celei mai frumoase zile românești? Mai mult, să spună că pentru ei, ziua de 1 Decembrie este zi de doliu. Pe ce lume trăiți, măi, inculților și iudelor? Dacă tot plecăm capul, vorba bietului român, NU vom vedea niciodată soarele. Cum să rămânem nepăsători la astfel de trădări? Poate voi, niște mediocri și habarniști în ale istoriei. Ascultați-l pe Mihai Eminescu, dacă pe mine nu puteți: “Să lucrăm, dar, să lucrăm inspirați de sfântul glas al Patriei, să asudăm, dar sudoarea noastră să se scurgă pentru interesele neamului românesc”. Ne acuzați că suntem patrioți naționaliști; da suntem și așa vom muri, în cinste și demnitate nu în trădare de Neam și Țară. Uitați-vă la președintele Ungariei, Orban Victor, cum își apără cu demnitate interesele patriei sale. Cinste lui. Noi de ce suntem orbi? De ce nu ne trezim la realitate? Nu vedem minciuna crasă în care ne zbatem? “De sus în jos, de jos în sus și noi între noi”. Omul de cultură
Vasile Conta spunea odinioară: “Roadele minciunii sunt amare și seci”. Noi nu admitem astfel de roade, vi le lăsăm, vouă trădătorilor și mincinoșilor de Neam, Patrie și Țară Românească.
“Supuneți-vă, deci, lui Dumnezeu. Stați împotriva diavolului, și el va fugi de voi. Apropiați-vă de Dumnezeu și Se va apropia și El de voi. Curățați-vă mâinile păcătoșilor, și sfințiți-vă inimile, voi, cei îndoielnici” (Iacov cap. 4, vers. 7-8).
Să ne ierte Bunul Dumnezeu, dar în vremuri de restriște pentru Neam, Țară și Dumnezeu facem tot ce se poate întru apărarea demnității strămoșești. “Ne-a ajuns cuțitul la oase”. Nu mai putem suporta injuriile unor “moftangii, coate goale-mațe fripte” cum ar fi rebutul Caramitru jr., care face poporul român “cerșetor” sau “hidoșenia humanoidă”, Tudor Popescu, care ne face “vaci, iar pe noi, preoții și ierarhii noștri, în toate formele umilitoare. Poporul și Dumnezeu are răbdare, dar... NU la nesfârșit. Până atunci: “Deșteaptă-te, tu, cel ce dormi”, “Deșteaptă-te, române”.
Cu dragoste și iertăciune,
PĂRINTELE ILIE
