Dragi credincioși, Cristos se naște, măriți-L!
Dumnezeu este cu noi. Emanuel este prezent în sufletele și în familiile noastre. Sărbătoarea Întrupării Domnului ne vorbește despre Dumnezeu care se face om pentru oameni și pentru mântuirea întregii omeniri, dar ne vorbește și despre noi. Este istoria sfântă a Omului - Dumnezeu care a venit să locuiască cu ai Săi, coborând din cerurile înalte pentru a fi Om printre oameni, pentru a se bucura și a plânge alături de frații Săi, pentru a ne vorbi despre cer, despre Tatăl, despre iertare, despre iubire. Pentru a ne deschide porțile Raiului, cu viața Lui pe moarte călcând. În această sfântă noapte, luminați de Steaua de la Răsărit și mângâiați de glasurile cristaline ale îngerilor, creștinii îl sărbătoresc pe Mesia, Pruncul Divin, Pruncul cel tânăr culcat în iesle.
Cuvântul inefabil și veșnic al Tatălui S-a descoperit, S-a întrupat, a venit în lume prunc fiind în sărăcia ieslei, «S-a făcut cu adevărat om rămânând cu adevărat Dumnezeu» (Catehismul Bisericii Catolice, 464). Se întreba Sf. Grigore de Nissa: «De ce divinitatea a coborât într-o stare atât de joasă? [...] Dacă dragostea pentru umanitate este o caracteristică a naturii divine, acesta este motivul pe care l-a căutat, motivul prezenței lui Dumnezeu în umanitate. Natura noastră umană prosternată avea nevoie de doctor, omul căzut avea nevoie de cineva care să-l ridice, cel care își pierduse viața avea nevoie de Autorul vieții, cel care se detașase de împărtășirea binelui avea nevoie de Cel care reconduce înapoi la bine, lumina era necesară pentru cel închis în întuneric, sclavul avea nevoie de un Eliberator, prizonierul de Apărător, omul ținut sub jugul sclaviei păcatului de un Răscumpărător».
Însă vremea așteptării și a privegherii nu s-a încheiat. Mântuitorul vine în fiecare moment în întâmpinarea noastră pentru a ne îmbogăți cu harul Său. Isus Domnul continuă să reverse harul prezenței Sale asupra celor care cred în milostivirea și bunătatea Sa, manifestarea Sa atingând punctul culminant prin chemarea finală, când ne va învrednici de premiul făgăduit și de coroana veșniciei.
În vremurile în care trăim, vedem limpede că Nașterea Domnului ne dăruiește o lumină atât de diferită față de strălucirile iluzorii cu care ne ademenește societatea contemporană. Este lumina lui Dumnezeu făcut om, acea lumină care luminează noaptea istoriei și încălzește inimile de-a lungul mileniilor. Cerul coboară pe pământ, se umanizează întregul Univers, se celebrează cea dintâi Liturghie în ieslea Betleemului “pentru voi și pentru mulți”, iar întregii creații i se adresează invitația de a învăța din smerenia Pruncului. Nașterea Fiului schimbă calendarul și cursul istoriei, este evenimentul cel mai important al curgerii omenirii, vestită fiind de lumea astrelor prin drumul magilor, despre care ne dă mărturie Evanghelia Sărbătorii. Simbol al omenirii aflate în căutare, Magii de la Răsărit, aceste personaje ilustre venite din depărtări să se închine Pruncului Sfânt, au crezut, au străbătut o cale îndelungată și L-au găsit pe Cel căutat la Betleem, s-au bucurat și i-au oferit daruri prețioase Pruncului Rege, umil și ascuns: «căci am văzut steaua Lui la Răsărit și am venit să ne închinăm Lui» (Mt. 2, 2).
Iubiți frați și iubite surori, Sfântul Părinte Papa Francisc ne invită să înfruntăm viața și aceste vremuri de pandemie alături de Domnul. Fără Isus nu există Crăciun. Prin urmare, trebuie să-L punem pe El în centrul atenției, al rugăciunii și al vieții noastre. Crăciunul este un nou început împreună cu Isus. A trăi Crăciunul înseamnă a-I face loc Mântuitorului, a-L întâmpina în viața noastră, a-L lăsa să ne însoțească în pelerinajul inimii spre convertire, pentru a ne schimba comportamentul, atitudinea și viața. Crăciunul înseamnă să ne oprim și să-L contemplăm pe Fiul lui Dumnezeu, după pilda Sfântului Iosif. Papa Francisc a proclamat pe 8 decembrie 2020 “Anul Sfântului Iosif”, prin Scrisoarea apostolică “Patris corde” (Cu inimă de Tată), cu prilejul împlinirii a 150 de ani de când Papa Pius al IX-lea, în 1870, l-a proclamat pe Sfântul Iosif patron al Bisericii Universale. Se afirmă în această Scrisoare apostolică: «Iosif este omul prin care Dumnezeu se îngrijește de începuturile istoriei răscumpărării. El este adevărata “minune” cu care Dumnezeu îl salvează pe Prunc și pe mama Sa. Cerul intervine încrezându-se în curajul creativ al acestui om, care ajungând la Betleem și negăsind o locuință unde Maria să poată naște, se îngrijește de un grajd și îl pregătește, pentru ca să devină cât mai primitor pentru Fiul lui Dumnezeu care vine în lume (cf. Lc. 2,6-7)» (“Patris corde”, 5).
Privind la figura Sfântului Iosif, celebrăm Familia Sfântă, reflectând și contemplând situația actuală a familiei creștine în viața socială și în comunitatea bisericească. În acest sens, Papa Francisc a dedicat un an întreg familiei, anul “Familia Amoris Laetitia (Bucuria iubirii)”, un moment special pentru a da mărturie despre iubirea din sânul familiei și pentru a trăi iubirea milostivă.
Nevoia de a-i întâlni pe frații noștri o simțim într-un mod presant din cauza pandemiei care a produs atâtea suferințe, nesiguranță și însingurare, bulversând viețile tuturor. Mai presus de aspectele care ne despart de frații noștri, ne unește iubirea pentru cei care sunt la periferiile existențiale și care bat, asemenea Mântuitorului, la ușile închise ale unei societăți prea puțin preocupată de binele comun. Precum spune Sfântul Părinte, pandemia «ne-a făcut să înțelegem importanța oamenilor obișnuiți care, departe de lumina reflectoarelor, își exercită răbdarea în fiecare zi, insuflă speranța și ne fac să înțelegem importanța responsabilității împărtășite».
În această situație îngrijorătoare prin care trece țara noastră și lumea întreagă, suntem alături de cei bolnavi și transmitem tuturor un mesaj de încurajare: Isus Biruitorul este speranța noastră! Biserica susține autoritățile Statului și personalul medical prin rugăciune și prin îndemnarea fiilor Săi la vaccinare și la respectarea cu strictețe a tuturor măsurilor, pentru a se ameliora situația actuală și a preveni agravarea acesteia.
Precum scrie atât de sugestiv marele teolog Karl Rahner: «Dumnezeu a ieșit lin din splendoarea imensă în care locuiește ca Dumnezeu și Domn și a venit la noi. Tăcerea a intrat în coliba existenței noastre, și-a permis să fie văzută ca un om. A început de unde începem și noi, complet sărac, amenințat în toate, copil și delicat în toate privințele, complet lipsit de apărare. Cel care este infinitul, viitorul îndepărtat la care cu puterea noastră nu am fi putut ajunge niciodată, a venit în întâmpinarea noastră, a venit la noi, a mers cu noi pe drumul care ne duce la El».
Aici stă măreția Crăciunului care ne deschide spre Paște, o comuniune de gratitudine adusă în primul rând lui Dumnezeu și apoi oamenilor de bunăvoință, acelor suflete alese care aprind și întrețin speranța într-o lume mai bună, mai înțeleaptă și mai responsabilă de darul care i s-a încredințat de Creator.
Dimpreună cu Preasfinția Sa Cristian, Episcopul auxiliar, Vă dorim tuturor sărbători sfinte și binecuvântate, cu sănătate, har și binecuvântare cerească!
Cardinal LUCIAN
Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
