Anul Nou este ziua care marchează începerea următorului an calendaristic, data de 1 Ianuarie fiind stabilită prin lege, în acest sens, de împăratul roman Iulius Caesar, în anul 46 î. e.n. Ca început de an religios, însă, ziua de 1 Ianuarie a fost stabilită în anul 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea. Înainte de această dată, Crăciunul avea rolul începutului de an nou. În același timp, la multe popoare antice din emisfera nordică, anul începea la 1 martie. În epoca contemporană, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie noaptea de Revelion.
Substantivul “Revelion” folosit de români pentru a numi petrecerea dintre ani, provine din limba franceză. Cuvântul face referire la “a sta de veghe” și “a cina la miezul nopții”, cu prilejul unei sărbători. Substantivul vine de la franțuzescul “réveiller”, care înseamnă “a se trezi” sau “a fi treaz”. O perioadă, locuitorii spațiului carpato-danubiano-pontic au romanizat cuvântul și i-au spus petrecerea de “bulion”. “Revelion” a pătruns în vocabularul românesc în secolul XIX-lea, la început în mediul boieresc. Boierii au aflat despre această petrecere prin intermediul copiilor pe care îi trimiseseră la studii în străinătate, în țările din vestul Europei.
Prima petrecere grandioasă de Revelion a fost organizată la finele anului 1903, în Ploiești, de către prefectul Luca Elefterescu. Spațiul ales a fost chiar Casa Luca Elefterescu, mai cunoscută de contemporani ca Muzeul Ceasului din Ploiești. După moda franțuzească, unde petrecerile de Revelion aveau deja o vechime de zeci, chiar sute de ani, Luca Elefterescu a decis să organizeze una în Ploiești. Istoricul ploieștean Paul D. Popescu a scris câteva rânduri despre fastuoasa petrecere de “bulion”. Sursa istoricului a fost chiar bunicul său, cofetar la începutul anilor 1900: “În ziua de 27 decembrie 1903, bunicul meu s-a pomenit acasă cu Iancu, omul de încredere al lui Luca Elefterescu. - Dom' Miai, vrea dom' dipotat ca vineri să te înfățișezi la dânsul cu tot ce-ți trebuie... - Da, ce - se miră cofetarul - doar nu-l cheamă Vasile? - Nu-l cheamă, da se face foc dacă nu te duci. Are un chef mare, de Anul Nou... Îi zice petrecerea de bulion, moda franțuzească.” La cheful cu pricina ar fi participat câteva zeci de persoane (se spune că ar fi fost 26), cele mai importante din orașul Ploiești. Aceștia au servit cunoscutele sarmale, cârnați, fripturi de porc, dar și specialități occidentale, precum aspic sau curcani la cuptor. Nu a lipsit muzica, Luca Elefterescu fiind cunoscut ca un mare fan al muzicii clasice. Petrecerea a ținut până dimineața și Luca Elefterescu (prefect, avocat, petrolist) a rămas în istorie ca fiind primul român care a organizat primul chef pentru noaptea dintre ani.
Din tradițiile popoarelor, în noaptea dintre ani: Grecii pregătesc o prăjitură tradițională în care se pun bani. Persoana care servește porția “norocoasă” de prăjitură și găsește banii va avea parte de bucurie tot timpul anului. Acest obicei a fost transmis și în anumite regiuni ale României; Evreii din Israel mănâncă mere unse cu miere, pentru ca noul an să fie foarte dulce; Italienii încep cina de Revelion cu o farfurie de linte, iar după toastul pentru noul an, paharul se aruncă pe fereastră; Spaniolii mănâncă 12 boabe de struguri, acestea însemnând ultimele secunde ale anului. Acest obicei este un ritual pentru atragerea norocului. Tradiția a fost preluată de numeroase țări latino-americane; În România, în mod tradițional nu se aruncă nimic din casă în prima zi din an pentru că, procedând în acest fel, o persoană își aruncă norocul. Tot în prima zi a anului nu se iese din casă decât după ce o persoană brunetă intră în casa respectivă. Se consideră că persoanele brunete aduc noroc și fericire, iar cele roșcate și blonde aduc ghinion. În noaptea dintre ani, oamenii își pun o dorință, care are toate șansele să se îndeplinească. Noaptea de Revelion este întâmpinată cu mult zgomot, pentru că zgomotele puternice alungă spiritele rele. Tot de Anul Nou se merge cu Capra. La cumpăna dintre ani se servește șampanie, pentru a avea un an mai prosper. Pocnirea petardelor este o altă tradiție de Anul Nou, fiind practicată mai mult de către cei tineri. Pe 31 decembrie se colindă cu Plugușorul, iar pe 1 ianuarie cu Sorcova.
Curiozități: Oamenii de pe insula Kiribati, din Oceanul Pacific, sunt primii care sărbătoresc Revelionul, în timp ce Samoa Americană este ultima zonă care trece în noul an; Cu mult înainte de a fi folosită în noaptea de Revelion, la New York, o minge se găsea deasupra Observatorului Regal al Angliei din Greenwich și era coborâtă la ora 13, în fiecare zi (începând cu 1833), pentru a-i ajuta pe căpitanii de nave să-și coordoneze echipamentul de navigație. Artificiile au fost folosite anterior pentru a întâmpina Anul Nou, dar au fost interzise deoarece jarul aprins cădea peste mulțime. Astfel, s-a luat decizia că o minge coborâtă pe un catarg este un lucru mai sigur. Mingi similare au fost instalate în zonele de coastă din întreaga lume; Mingea originală din Times Square New York a fost făcută din peste 317 kilograme de fier și lemn. Ulterior, a fost redusă la doar 181 de kg de fier forjat, înainte de a trece la un cadru de aluminiu în 1955. În prezent, celebra bilă are o înfățișare modernă cu becuri LED; Petrecăreții din Times Square au păstrat în schimb un moment de tăcere la miezul nopții; Peste 900 de kilograme de confetti sunt aruncate în Times Square în noaptea de Revelion. Din anul 2015 a devenit o tradiție ca oamenii să își scrie dorințele în noul an și să le trimită la Wish Wall din Times Square (sau online), iar acele urări sunt transformate în confetti care cad peste mulțime la miezul nopții; Revelionul a reprezentat o petrecere în fiecare an, mai puțin în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Restricțiile din timpul războiului au pus tradiția pe pauză în 1942 și 1943; Trecerea în noul an în Key West, Florida, se face într-un mod cu totul original. O femeie pe nume Sushi este coborâtă de pe acoperișul unui bar într-un pantof roșu gigant, cu toc înalt. Acest lucru se întâmplă din 1996; În noaptea de Revelion, americanii beau aproximativ 360 de milioane de pahare de șampanie; Tradiția sărutului în noaptea dintre ani aparține romanilor. Acest obicei a apărut pentru prima dată în timpul festivalului Saturnalia. A fost o sărbătoare în cinstea lui Saturn, zeul timpului; Revelionul reprezintă un moment de frică pentru copiii din Akita, Japonia. În această localitate există o tradiție numită “Namahage”: bărbații se deghizează în demoni, pentru a-i speria pe copii, ca să se comporte frumos cu părinții lor. Ei merg din casă în casă strigând lucruri de genul “Sunt copii plângăcioși în casă?” sau “Sunt copii obraznici prin preajmă?”.
(Surse: Claudiu Petrișor, Sorin Florea)
