* “La Aiud îmi făcusem un calendar pe degete, după metoda Gauss. Am calculat data Sf. Paști și mi-am dat seama exact data când cădea în acel an. Fără să mă gândesc la urmări, am început să strig: «Hristos a înviat» și imediat din toate celulele a început să răzbată spre cer cântarea cea minunată: «Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le». Răsuna Aiudul de chemare a speranței, de strigătul nostru de bucurie, spre disperarea gardienilor, care credeau că a început o revoltă. Erau speriați de glasurile noastre reunite, de forța spirituală a credinței, pe care nici o fereastră zăbrelită nu o poate opri”.
Preot martir Adrian Făgețeanul (1912-2011), membru al Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim din București și deținut politic în timpul regimului comunist din România. În 1958 este arestat și condamnat la 20 de ani de închisoare și degradare civică. A petrecut 12 ani de închisoare grea la Galata, Văcărești, Brașov, Tg. Jiu, Slobozia, Făgăraș, Jilava, Canal, Aiud și Suceava.
***
* “Sufletul, care este «scânteie Dumnezeiască» are trei mari dușmani: Uitarea, Lenea și Nepăsarea. Uităm de Creatorul nostru Dumnezeu prea ușor; de ce de cele mai multe ori ne este lene să-L căutăm zilnic pe Dumnezeu și tot așa suntem nepăsători cu darurile primite de la Dumnezeu? Aceste non-virtuți ne fac să nu mergem pe aceeași cale cu Hristos, ci adeseori mergem pe lângă drum, pe lângă Hristos. În acest caz găsim și răspunsurile la multele întrebări din viața noastră, la necazurile care uneori ne dau târcoale vieții”.
Dorel Vișan (1937 - ), actor de teatru și film, om de cultură și patriot adevărat
***
* Se povestește că era un copil sărac și orfan, care rătăcea la un moment dat prin pustie. Plin de groază, umbla să scape de pierire. În depărtare, se ivi un chip de om, dar când se apropie mai mult, a văzut că era o statuie de piatră. Un urlet fioros de animal sălbatic se auzi în apropiere. Atunci copilul, cuprinzând cu brațele sale chipul de piatră, strigă din tot sufletul său: “Tată dragă, scapă-mă!” Și o minune s-a întâmplat: piatra a luat chipul tatălui său și animalul sălbatic nu s-a atins de copilul disperat.
Dragii mei! Acest copil a reușit, prin credința sa, să facă un tată dintr-o piatră. Cu noi, oamenii, parcă este tocmai invers: Noi avem un Tată Ceresc, viu și nespus de bun, Care ne tot strigă. Veniți după mine! pentru a vă da fericire și liniște; noi, parcă suntem de piatră, nu-L vedem, nu-L auzim, nu-L ascultăm. Asemenea copilului din pustie să alergăm spre Tatăl Ceresc, în pustia acestei vieți plină de urletele fioroase ale patimilor și ispitelor de suflet pierzătoare.
P.S. “Fiule! Păzește-te de cel răufăcător, că rele meșteșugește, ca nu cumva să te facă să fii pururea de batjocură. Ferește-te de nedreptate. Întoarce-te la Domnul și părăsește păcatele, roagă-te înaintea feței Lui și împuținează sminteala ta. Este câte unul care face rău, și umblă smerit, și cele dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleșug. Din vedere se cunoaște omul, și din chipul feței se cunoaște cel înțelept. Înțelepciunea nu este știința răutății; unde este sfatul păcătoșilor, nu este înțelepciune” (Înțelepciunea lui Isus Sirah, cap. 18, vers. 19).
PĂRINTELE ILIE
