Poate sunt locuri încremenite în timp, unde nu există semnal la telefon, locuri uitate de lume, dar nu există locuri uitate de Dumnezeu. Sâmbăta trecută, pașii, viața și un bun prieten m-au dus la Mănăstirea Jacul Românesc. Cu toată sinceritatea vă spun că nu știam de existența ei, nici măcar de existența localității unde este situată. După ce am părăsit drumul național, am intrat pe un drum mai mult sau mai puțin pietruit, unde, de fapt, dominant era noroiul și după câțiva kilometri, am ajuns la Mănăstirea Jacul Românesc, care poartă hramul Sf. Nicolae. O clădire simplă, curată, frumoasă, care nu impresionează prin dimensiuni. În schimb, ce m-a impresionat pe mine a fost faptul că, deși în bisericuță nu era decât părintele Gheorghe Boboia, care săvârșea Sfânta Liturghie, și o măicuță, biserica era plină. Plină de liniște și de Har, de sfințenie, de curățenie, toate acestea îndemnându-te la introspecție, la rugăciune, la smerenie și la pocăință. Vocea părintelui Gheorghe, o voce puternică, și totuși atât de caldă, umplea biserica și mi-a umplut sufletul de o stare de liniște și de bine. Liantul dintre noi, credincioșii, și Dumnezeu sunt rugăciunea, preotul și locașul de cult, biserica. În mod paradoxal, antagonic, această mică biserică, această mică mănăstire avea măreție. Măreție dată, nu de dimensiunile clădirii, ci de amalgamul puternic creat natural și sincer de părintele Gheorghe, măicuțele cu chip blajin și cald și rugăciunile spuse cu toată tăria sufletelor lor curate.
“Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și împreună cu lucrarea Sfântului Duh s-a zidit această Biserică cu hramul «Sfântului Ierarh Nicolae», în anul 1868; ea a fost restaurată între anii 1996-2008. Mănăstirea este situată în Jacul Românesc, localitate cunoscută, în trecut, sub denumirea de Codreni, situată la nord de municipiul Sighișoara, aparținând de comuna Albești (județul Mureș).
În anul 1972, numărul familiilor s-a redus la 34, toate fiind alcătuite doar de vârstnici. Pentru a salva biserica, precum și casa parohială și școala de la o degradare lentă și ireversibilă, părintele profesor Ilie Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă «Andrei Șaguna» din Sibiu, împreună cu părintele Achim, Ioan Iovan duhovnicul Mănăstirii Recea și domnul profesor Serafim Duicu, dimpreună cu o serie de credincioși din localitate au luat inițiativa înființării mănăstirii. După înființarea acesteia s-au executat lucrări de restaurare care au durat până în anul 2007, când s-au finalizat lucrările de pictură a bisericii, în tehnică fresco, de către familia Toma Ciprian și Daniela”.
Am conștientizat, încă o dată, că omul nu are nevoie de clădiri mari și impunătoare pentru a se apropia de Dumnezeu. Da, mănăstirile Curtea de Argeș, Putna, Voroneț sunt mari, impunătoare, sunt emblematice pentru noi ca popor. Dar, uite cum Îl putem căuta și găsi pe Dumnezeu, indiferent de dimensiunile bisericilor, mănăstirilor, ale locașelor de cult, în general. Dumnezeu e peste tot și nu există om sau loc uitat de Dumnezeu!
ANTONELA DUMITRACHE
