Uniunea Europeană se confruntă cu cele mai mari prețuri ale gazelor naturale din ultimii 15 ani, această stare de fapt fiind în mare măsură și motivul evoluției prețurilor la energie electrică, aflate, de asemenea, pe un trend ascendent. Creșterea prețurilor la energie electrică și gaze naturale este, însă, un fenomen generalizat, resimțit nu doar pe plan european, ci și internațional, pe fondul reluării activității economice și a revenirii consumului de energie la nivelul pre-pandemic.
Întrucât au fost depuse eforturi pentru creșterea gradului de interconectare a pieței din România cu cele din regiune, asistăm la o tendință de aliniere a prețurilor locale la cele de pe bursele europene importante.
Dacă ne uităm la evoluția prețurilor la gaze naturale și energie electrică din România și le comparăm cu bursele din regiune, raportându-le la prețurile practicate în sezonul rece 2020, observăm o majorare cu circa 400% a prețului pentru gazele naturale tranzacționate, atât la nivelul principalei platforme centralizate din România, cât și la nivelul celei de la Viena.
Furnizorul de utilități, pe post de “acarul Păun”
Mesajele din spațiul public privind majorările de preț istorice au indus o stare de panică generalizată în rândul populației. În lipsa unei campanii ample de informare din partea autorităților responsabile și de explicare a motivelor reale care au generat creșterile de preț, precum și a măsurilor potențiale pentru a atenua impactul lor, consumatorii și-au îndreptat nemulțumirile spre furnizorul de utilități, singura entitate care are vizibilitate și contact direct cu clientul final.
Un aspect mai puțin înțeles este că, de fapt, furnizorul de utilități îndeplinește rolul de colector de taxe pentru bugetul de stat, tarife pentru rețelele de transport și distribuție și venituri pentru producători și celelalte entități de pe lanțul de aprovizionare și NU este răspunzător pentru majorările de preț, deoarece cauzele sunt în altă parte.
Dacă ne uităm la elementele componente ale unei facturi de utilități energetice, așa cum arată în septembrie 2021, comparativ cu anul anterior, observăm că profitul operațional realizat de companiile de utilități reprezintă un procent foarte mic raportat la ponderea celorlalte elemente din factură. Practic, profitul operațional realizat de companiile de utilități este de cca. 2%, raportat la venituri.
Materiile prime s-au scumpit de patru ori
Restul componentelor de cost reprezintă grosul din factură: costul de achiziție al materiei prime, transport, distribuție, taxe, accize și TVA. Astfel, costul de achiziție al materiei prime a ajuns să reprezinte ușor peste 50% din factura finala plătită de consumator. Dacă această componentă de cost a crescut cu 400%, evident că prețul final are o creștere cu cel puțin 20%. În fapt, furnizorul este interfața pieței cu clientul final, acesta fiind pus în ipostaza de a transfera clientului final toate costurile suportate cu achiziția mărfii, precum și ale serviciilor prestate de ceilalți actori aflați pe lanțul de aprovizionare, la care se adaugă elementele de fiscalitate datorate statului.
Sigur că un asemenea subiect are o miză politică enormă, care a încercat să fie exploatată de toate partidele politice. Cei din opoziție au dat vina pe guvern că nu a gestionat bine contextul creșterii prețurilor la energie, în timp ce alți politicieni au dat vina pe nedrept pe companiile de utilități, iar acum încearcă să panseze efectele prin aceste subvenții la factură.
Adevărul este următorul: creșterea prețurilor la energie electrică și gaze naturale este un fenomen internațional generalizat, cauzat de scumpirea materiei prime.
Cum se stabilește prețul energiei și gazelor. În ecuație apare Rusia
Una dintre cauzele pentru acest fenomen are legătură cu politica de export a Federației Ruse, una din principalele surse de alimentare cu gaze naturale a Europei.
Mai exact, după diferendul dintre Ucraina și Federația Rusă, amplificat în 2014 după anexarea peninsulei Crimeea, rușii au dus o politică de renunțare a tranzitului de gaze prin Ucraina, prin construirea unor gazoducte menite să ocolească Ucraina. Este vorba de Nord Stream 2 și TurkStream, controversatul gazoduct care alimentează Turcia și statele balcanice. Starea de fapt a privat Uniunea Europeană și, implicit, România de posibilitatea de a importa, parțial sau integral, gaze naturale de proveniență rusească.
În ceea ce privește ruta de tranzit ucraineană, discutăm despre o capacitate de transport de 140 miliarde de metri cubi, echivalentul a consumului pe 14 ani al României.
Depozite golite de frigul prelungit
Colac peste pupăză, depozitele de înmagazinare din Europa au în prezent un grad de încărcare foarte scăzut comparativ cu anii precedenți. În luna august, nivelul încărcării depozitelor de înmagazinare în România și Europa era la 62% - cu 33% sub media pe 5 ani din aceeași perioadă. Explicația? Iarna atipică din sezonul rece precedent, cu episoade de frig manifestate inclusiv în aprilie și mai, care a condus la golirea aproape integrală a depozitelor de gaze naturale. Situația este similară și în România. Frigul prelungit a determinat ca programul de injecție să demareze anul acesta de la un nivel cu mult sub cel al anului precedent, de la 13,6% în luna aprilie 2021 față de 56,8% în luna aprilie 2020.
Mai mult, ridicarea restricțiilor impuse pe perioada pandemiei de Covid-19 a însemnat și reluarea activităților economice și, automat, a consumului. Conform ultimelor rapoarte disponibile ale ANRE privind evoluția consumului din 2021, vedem o creștere semnificativă a acestuia în trimestrul al II-lea din anul 2021.
IANCU GUDA
www.digi24.ro/stiri/economie/energie/de-ce-creste-pretul-energiei-si-al -gazelor-si-cine-este-vinovatul-1698689
(Va urma)
