Bărbații daci: “Cumpliți față de dușmanii lor, nu mai puțin cumpliți față de ei înșiși, punând libertatea mai presus de orice, dacii nu șovăiau între moarte și sclavie, își iau viața cu propria lor mână [ ], dau foc locuinței, pentru ca nimic din ceea ce le-a aparținut să nu cadă în mâinile dușmanului” (Ubicini Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumanie, Paris, 1886).
Femeile dace: “ ... îi însoțeau în război, îi stimulau pe bărbați în vitejie, le lăudau faptele, le legau rănile și luptau ele însele când situațiile erau extreme și bărbații trebuiau să cedeze. Există multe exemple care vorbesc despre vitejia femeilor, ele fiind vestitele amazoane. Acasă lucrau pământul, îi creșteau pe copii și îi lăsau pe bărbați să se odihnească după câte un război” (Die Geschieche von Siebenburgen in Abend Unterhaltungen, Sibiu, 1784).
“Mai poți vedea (n.n. femei) ocupate cu treburile gospodăriei, măcinând grâul, țesând inul și lâna, fie conducând căruța” (Ubicini Abdolonyme, lc. cit.).
Copiii dacilor: “Educația copiilor era severă, cu toate că era făcută de mame. Tinerii erau fortificați de timpuriu în vederea războiului, erau obișnuiți cu gerul și canicula, învățați să suporte foamea și setea, instruiți în mânuirea armelor, cu toate că nu aveau voie să le folosească înainte de a fi ajuns la vârsta bărbăției lor. Li se educa respectul extrem față de rudele lor și îi învățau să aprecieze în mod special frățietatea de sânge (n.n. de neam)” (Die Geschieche von Siebenburgen, lc. cit.).
Sursa: Paul Abrudan, Mihai Racovițan, Transilvania. Documente istorice, Editura “Țara noastră”, București, 1991.
MIRCEA GHEBOREAN
