Aproape că ne-am obișnuit să trăim cu criza sau, mai bine zis, cu crizele.
Una după alta, criza pandemiei, a energiei, a războiului din Ucraina, iar acum și criza alimentară ne obligă să ne adaptăm la noile condiții și să ne schimbăm comportamentul pe care de-abia începusem să ni-l modelăm în paradigma occidentală a consumerismului de mall.
Dacă, în comunism, nu banii lipseau, ci alimentele și marea majoritate a bunurilor de consum, în economia de piață nu alimentele sau bunurile de consum lipsesc, ci banii necesarii cumpărării lor. Este evident că pentru cei mai mulți dintre români, puterea de cumpărare este inferioară dorinței lor firești de a se bucura pe deplin de ieșirea din penuria comunistă și intrarea în abundența capitalistă.
Această frustrare a multora dintre români să fie oare explicația furiei și îmbulzelii cu care se reped să cumpere orice atunci când se reduc prețurile prin soldări sau oferte?
Poate fi aceasta explicația invaziilor de indivizi ce cotropesc supermarketurile dornici să cumpere cât de multe tigăi pot căra în cărucioare doar pentru că beneficiază de o ofertă? Posibil, dar o astfel de manifestare comportamentală nu poate fi pusă la baza explicației “invaziei” de cumpărători care au achiziționat, doar într-o singură zi, o cantitate de ulei comestibil pe care, în mod normal, comerțul ar fi vândut-o în cca. 90 de zile.
“Criza uleiului” din ultimele zile are, după părerea mea, o explicație mult mai complexă, fapt care nu ar trebui să ne conducă la o concluzie facilă, aceea conform căreia românul “acționează în spirit de gloată, este neinformat, needucat și necumpătat, acționând haotic în direcția acumulării unor stocuri supradimensionate de alimente de teama penuriei și chiar a foametei”. Astfel de aprecieri, exprimate în mass-media de unii politicieni și analiști, au culminat chiar cu declarații patetice de genul “mi-e rușine că sunt român”.
Propun o vedere mai largă asupra acestei “crize a uleiului” pentru a înțelege în ce măsură ea are baze reale sau a fost doar expresia comportamentului emoțional și neadecvat al cetățeanului român.
Evoluția pieței mondiale a uleiului. Comerțul mondial cu uleiuri și grăsimi vegetale se confruntă cu fluctuații semnificative ale prețurilor. Dacă din martie până în mai 2020 s-au atins niveluri remarcabil de scăzute ale prețurilor pentru această perioadă a anului, exact contrariul s-a întâmplat în aceeași perioadă din 2021. Iar această tendință se desfășoară de câteva luni și nu se va opri prea curând. Cel mai recent indice de preț, cel din august/septembrie, arată în continuare aceleași prețuri ridicate pentru uleiurile și grăsimile vegetale, deși situația și perspectivele de viitor pentru fiecare tip de ulei/grăsime nu sunt întotdeauna aceleași. Ca și în cazul altor piețe, închiderea restaurantelor ca urmare a restricțiilor Covid-19 a avut un efect pozitiv asupra nivelului consumului privat. Per ansamblu, cererea de uleiuri și grăsimi în comerțul cu amănuntul a atins un nivel record în 2020. S-au vândut în total 33.600 de litri de uleiuri și grăsimi, reprezentând o cifră de afaceri de 246,8 milioane USD.
Piața de floarea-soarelui este zguduită de războiul din Ucraina, aceasta reprezentând jumătate din exporturile mondiale de ulei de floarea-soarelui.
Ucraina produce 15 milioane de tone de semințe în fiecare an, mult mai mult decât toată Europa cu cele 10 milioane de tone ale sale, dar în fața invaziei ruse, autoritățile au introdus cote pentru a limita exporturile anumitor produse, inclusiv ulei de floarea-soarelui. La aceasta trebuie adăugate dificultățile logistice și înghețarea traficului maritim în Marea Neagră.
Uleiul de floarea-soarelui nu va lipsi din magazine pe termen scurt, dar ar putea să apară probleme de aprovizionare dacă criza din Ucraina va continua.
Uleiul de măsline poate înregistra un consum sporit în cazul în care cel de floarea soarelui va înregistra deficit de producție. UE concentrează jumătate din suprafața cultivată cu măslini la nivel mondial, deținând și cea mai mare parte a tranzacțiilor cu acest produs (4,43 miliarde USD dintr-un total de 5,8 miliarde USD). Cu un sfert din plantațiile lumii și 45% din exporturi ca valoare, Spania se situează pe primul loc, urmată de Italia și Portugalia.
Spre deosebire de multe sectoare, uleiul de măsline nu este supus concurenței asiatice. UE produce de patru ori mai mult ulei de măsline decât Asia și de 30 de ori mai mult decât cele două Americi. Prin urmare, exportatorii europeni au libertatea de a face față cererii în creștere. Consumul global s-a dublat în douăzeci și cinci de ani.
Evoluția producției și pieței românești a uleiului. Anual, România cultivă o suprafață de 1,2-1,3 milioane de hectare cu floarea-soarelui, iar producția realizată se ridică la 3-3,5 milioane de tone (excepție fiind anul 2020, când producția a fost de 2,4 milioane de tone din cauza secetei), conform datelor statistice naționale. La suprafața cultivată și producție, România se situează pe primul loc în UE, dar pierde în fiecare an un miliard de dolari pentru că nu transformă în ulei toată cantitatea de semințe de floarea soarelui recoltată.
Din aproape 20 de fabrici mari de ulei câte erau în 1990, țara noastră mai are doar cinci. Ar fi un moment bun pentru autorități să dezvolte această industrie, de vreme ce pe piața europeană nu mai ajunge uleiul pe care îl exporta Ucraina în timp de pace.
Cu peste un milion de hectare pe care le-a avut cultivate cu floarea-soarelui, România a fost anul trecut cel mai mare producător de astfel de semințe din Uniunea Europeană. Recolta a fost de cca. 3 milioane tone, dar două treimi au plecat la export. Bulgaria, Turcia, Ungaria și țări din Asia sau vestul Europei, precum Olanda, Franța și Spania, au fost principalii beneficiari ai producției din România.
Cu toate că în 2021 am avut o producție record de floarea-soarelui, uleiul este tot mai scump. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că exportăm mai mult de jumătate din recoltă, iar noi cumpărăm ulei foarte scump din afara țării.
Străinii profită din plin de recolta noastră, din cauză că noi nu avem unități de procesare, adică fabrici de ulei și alte derivate din floarea-soarelui.
În consecință, fermierii noștri vând marfa ieftin la export, iar noi cumpărărm ulei foarte scump din afara țării.
Așa se face că uleiul este printre alimentele de bază care s-au scumpit cel mai mult de la începutul anului, respectiv cu peste 18%, iar creșterea nu se oprește aici.
Concluzia. Uleiul de floarea soarelui nu va lipsi din magazine pe termen scurt, dar ar putea să apară probleme de aprovizionare dacă criza din Ucraina va continua * Dacă cetățenii nu beneficiază de informații din surse autorizate, există riscul să se producă haos în aprovizionare și distribuție, așa după cum s-a întâmplat cu uleiul, în același timp și în Bulgaria și în România. E clar că cineva a manipulat speculativ această situație și a introdus oarecare temere în rândul populației * Creșterea explozivă a prețului la uleiul alimentar nu a avut nicio justificare economică. România a înregistrat anul trecut producții record la floarea-soarelui, însă acest lucru nu a însemnat vreun avantaj pentru populație.
Criza uleiului, care a provocat o explozie a prețului, a fost creată artificial, prin cumpărarea integrală a stocurilor și blocarea acestora de către fondurile de investiții, dar și de China, susțin reprezentanții fermierilor români.
(...) De regulă, se cumpără uleiul și se stochează, iar prețul crește prin manipularea pieței. Dacă se simte, sensibil, că nu este ulei în piață, se mai ține pe stoc încă două săptămâni și abia atunci se dă drumul, dar nu cât cere piața, ci doar la 80% și atunci se creează o animozitate superficială și crește prețul. În plus, prin cererea explozivă de cereale la un anumit moment s-a crescut prețul artificial la floarea-soarelui. Floarea -soarelui a ajuns la 3 lei pe kilogram la bursă, cel mai mare preț din istorie, față de 1,30 lei - 1,70 lei. În momentul în care fermierul este nevoit să vândă, pentru că nu are stocare, vinde oricui dă banii pe producție. Și atunci traderii de cereale cumpără. Criza de ulei este una artificială și este controlată de cine are monopolul în piață, adică de fondurile de investiții și de China.
Faptul că am avut anul trecut producție foarte bună de floarea-soarelui nu avantajează cu nimic cumpărătorul român, pentru că nu mai controlăm absolut nimic din tot lanțul alimentar. Fabricile de ulei, în afară de cea de la Galați, sunt toate sub patronat străin, francez, elvețian, ruso-moldovean și altele. Uleiul românesc pleacă în Cehia, de exemplu, care îl ambalează pentru Polonia, Germania și Austria.
Prof. dr. MIRCEA COȘEA
