Antropologului britanic, Anna Machin, de la Universitatea Oxford, citat de descopera.ro, susține, după 20 de ani de cercetări, că supraevaluarea iubirii romantice (cea dintre cupluri sau cea manifestată prin atracția emoțională față de o altă persoană) ne face să uităm importanța altor tipuri de iubire.
Știința din spatele iubirii
Potrivit cercetătorului britanic, în multe țări, dragostea romantică este văzută ca fiind cea mai importantă sursă de iubire, iar acest discurs este adesea repetat în filme și pe rețelele de socializare. “Dar nu acesta este adevărul și, din păcate, mulți oameni petrec prea mult timp și energie în căutarea unui partener romantic și sfârșesc prin a neglija alte tipuri de relații.
Afecțiunea dintre parteneri este doar una dintre ele, dar există și dragostea dintre prieteni, dintre părinți și copii, și chiar dragostea pentru cele sacre. Accentul exagerat pus pe dragostea romantică poate, de asemenea, să creeze ideea falsă că toată lumea are nevoie de un partener romantic sau de o relație de poveste, ceea ce duce la deziluzie, deoarece sunt multe persoane care nu vor găsi pe cineva cu care să experimenteze acest lucru sau pur și simplu nu doresc să treacă prin toate bunele și relele pe care le presupune dragostea”, spune Machin.
Să devenim mai realiști...
Antropologul Machin definește dragostea romantică drept un construct cultural. Potrivit acestuia, până la jumătatea secolului al XVIII-lea, oamenii au cultivat ceea ce oamenii de știință numesc dragoste reproductivă.
De aceea, le-am face o mare favoare copiilor și tinerilor dacă am putea deveni mai realiști în ceea ce privește dragostea romantică adevărată, pentru că trebuie să recalibrăm spațiul pe care aceasta îl ocupă în viața noastră.
“Am început să o numim iubire romantică abia când, în secolul al XVIII-lea, poeții au decis să o romanțeze și ideile despre această iubire pe care le cunoaștem astăzi au început să prindă contur în literatură.
De exemplu, în urmă cu 50 de ani, în China, conceptul de a găsi un suflet pereche era complet necunoscut. În schimb, astăzi, tinerii vorbesc și știu mai multe despre dragostea romantică, pentru că au fost expuși la filme și alte materiale produse în lumea occidentală.
Dar studiile demografice arată că dragostea romantică își pierde, în mare măsură, importanța în viața noastră, existând o recunoaștere din ce în ce mai mare a faptului că iubirea romantică nu ar trebui să fie scopul final al vieții noastre.
Această schimbare este determinată în principal de femei, care se simt mai libere să își trăiască viața fără un partener alături de ele”, susține Anna Machin.
De ce iubim...
În opinia Annei Machin, cel mai frapant lucru despre dragostea umană este faptul că ea poate fi îndreptată către mai multe persoane și ființe diferite: “Ne putem iubi prietenii, familia, copiii și iubiții. Dar putem iubi și un zeu, animalele noastre de companie și chiar și celebrități pe care nu le cunoaștem.
La cel mai elementar nivel, scopul iubirii este supraviețuirea și garantarea evoluției. Oamenii au nevoie să își transmită genele, iar mamele au nevoie de o rețea de sprijin pentru a-și crește copiii.
Dar, dincolo de aceasta, dragostea este, de asemenea, o dependență, susținută de un set de neurochimice, cum ar fi oxitocina, dopamina, serotonina și beta endorfina, care ne fac să ne dorim să fim alături de ființa pe care o iubim.
Există, de asemenea, componente sociale și personale care definesc motivele pentru care iubim. Nu toți trăim dragostea în același mod și nu toți ne dorim să o obținem, iar locul în care ne-am născut, modul în care am fost crescuți și chiar genetica noastră ne pot influența alegerile.
Schimbările din politică, din societate și din propria noastră înțelegere a ceea ce este dragostea sau a ceea ce constituie o familie, schimbă încet-încet modul în care vedem și prioritizăm dragostea romantică”. (L.P.)
LUCREȚIA POP
