Chiar dacă Învierea lui Iisus Hristos, pe care credincioșii ortodocși o așteaptă într-o dreaptă credință, așa cum le este și religia, a devenit un postulat creștin, există încă unele îndoieli cu privire la acest fenomen supranatural, privit ca pe cea mai mare minune, și nu doar ca pe cea mai mare Sfântă Taină, greu de aceptat sub raport rațional de către aceștia. Tocmai acest aspect vreau, stimați cititori, să vi-l prezint, și anume cum un asemenea fenomen, considerat ,,imposibil”, poate fi demonstrat și rațional, pe fondul unui suport logic. Astfel, în această categorie a dovezilor, exegeții textului biblic, alături de alte argumente de ordin istoric, patristic și chiar științific, acceptate de mulți savanți, pe fondul narativului religios aduc în sprijin următoarele dovezi de factură logică.
În primul rând, mormântul gol din Ierusalim, așa cum este relatat de evangheliști. Printre primele care au venit la mormânt și l-au găsit gol au fost femeile mironosițe, care au venit la mormânt cu miresme, ca să-L ungă cu aceste plante aromate (detalii biblice se regăsesc la cei patru evangheliști: Matei 28:1-10; Marcu 16: 1-9; Luca 24: 1-9; Ioan 20: 18), acestea fiind înștiințate de un înger că Iisus a Înviat, fiind convinse și ele de acest adevăr atunci când au văzut că mormântul era gol. Vestea Învierii este dată și de soldații romani, când au mers în cetate și au raportat căpeteniilor iudeilor Învierea Celui pe Care-L păziseră la mormânt. Recurgându-se la un șiretlic, de teama adevărului, conducătorii religioși i-au mituit pe soldați ca să lanseze zvonul că, pe când ei dormeau, ucenicii au furat trupul lui Iisus din mormânt. Logic, se pune întrebarea: dacă străjerii dormeau, de unde au știut ei că L-au furat ucenicii? Cine, oare, ar fi îndrăznit să se apropie de un mormânt bine păzit și sigilat? Sau, dacă ucenicii l-au furat, cum s-ar mai explica elanul și certitudinea lor în dumnezeirea Celui pe Care, de acum înainte, Îl vor propovădui, fără frică, drept biruitor al morții? Asemenea relatări evanghelice sunt găsite în Marcu (15:46) și Matei (27:62-66). Dar, așa cum se știe din textul biblic noutestamentar, arhiereii și fariseii, dușmanii cei mai aprigi ai lui Iisus, s-au rugat Domnului lor ca să fie păzit mormântul până a treia zi, ca nu cumva ucenicii săi să-l fure, la acest fenomen fiind în complicitate și Pilat, care a întărit paza mormântului cu ostașii săi și paza evreilor, cărora le era frică de învierea lui Iisus Hristos. Rațiunea acestei frici este ușor de dedus: pierderea veridicității religiei lor și a supremației divinității lor, Yahwe, pe care Iisus nu o recunoștea, având un alt Dumnezeu. Cu privire la această dovadă, împotriva celor care au negat și mai neagă încă Învierea Mântuitorului, există un raționament logic ipotetic, care infirmă acele premise ipotetice, ce vizează trei situații posibile și probabile, care pot fi exprimate astfel:
1. Dacă Iisus Hristos nu ar fi fost ucis, ci numai slăbit și rănit (adus într-o stare specifică consumului de substanțe - agenți halucinogeni care conduc la o asemenea stare de anestezie generală, a unui somn anestezic, cum consideră cei care se îndoiesc de veridicitatea acestei mari minuni a Învierii, cu care este identificat acel oțet mirositor și înțepător cu care au înlocuit apa, pe care o cerea Iisus de pe cruce), nu se mai punea problema învierii, prin urmare, nu mai avea niciun sens cutremurul care a avut loc și nici crăpatul pietrelor și a catapetesmei bisericii în două, așa cum ne spun martorii acelor evenimente, ucenicii Săi;
2. Dacă prietenii lui Iisus ar fi încercat să-i fure trupul, cum susțineau evreii, atunci piatra care era pusă la intare și ostașii lui Pilat și cei din preajma mormântului i-ar fi oprit pe aceștia, fiind cu mult mai interesați chiar decât prietenii Lui, miza fariseilor și arhiereilor fiind cu mult mai mare în ascunderea adevărului cu privire la Înviere decât a ucenicilor și discipolilor Săi;
3. Vrăjmașii lui Iisus Hristos - nu puțini la număr, nu erau intersați să-i ia trupul din mormânt, întrucât dispariția trupului Său din mormânt nu ar fi făcut decât să încurajeze credința în învierea Sa. Cu toate acestea, așa cum ne spune textul evanghelic, trupul Său a dispărut, împrejurările fiind bine cunoscute, ceea ce conduce la concluzia logică în conformitate cu care împrejurările în care a dispărut trupul nu sunt obișnuite și că atunci s-a petrecut un fenomen supranatural, piatra fiind înlăturată de un înger și astfel Hristos cel înviat a ieșit din mormânt, fără să fi fost văzut de cineva cum a ieșit din mormântul atât de păzit de soldații romani. În raport cu acel mormânt gol există martori oculari din ambele tabere adverse: soldații care au adormit în timpul care păzeau mormântul și femeile mironosițe, prima fiind Maria Magdalena (evanghelistul Ioan ne oferă mai multe detalii cu privire la această problematică), care așa cum relatează și ceilalți evangheliști, nu au găsit în mormânt decât giulgiul lăsat pe piatra mormântului, neputându-și explica minunea petrecută, în pofida faptului că cei doi bărbați în veșminte strălucitoare le-a relatat cele întâmplate, și anume că Iisus Hristos a înviat și ca atare să nu-L caute în lumea morților, ci a celor vii. Diferențe semnificative legate de împrejurarea învierii, a modului cum au găsit mormântul și cum au fost prezentate aceste împrejurări se desprind chiar și între evangheliști, fiind regăsite în textele citate anterior.
Dr. IOAN JUDE
