Având în vedere că în luna aprilie se marchează Ziua Ceferiștilor din România, cred că un semn de respect al celor care lucrează și au lucrat în transportul feroviar ar fi un gest de prețuire față de ei, față de acești oameni care lucrează în flux continuu și despre care se mediatizează foarte puține date. Cele câteva articole pe care mi le-am propus să le fac publice vor cuprinde multe date istorice despre transportul feroviar din Transilvania, dar cu accent pe transportul feroviar din județul Mureș. Vom avea în final și povestea drezinei Buick de la Târgu-Mureș. Este la îndemâna oricui să constate faptul că transportul feroviar este cel mai ieftin. În cazul transportului de persoane, un tren poate asigura călătoria pentru un număr mare de persoane. În cazul transportului de mărfuri, se pot transporta incomparabil mai mari cantități de marfă, comparativ cu cel rutier. La începuturi, transportul de persoane și de mărfuri se făcea exclusiv rutier, pe căi greu accesibile. În perioadele de iarnă erau oprite aceste transporturi, drumurile fiind impracticabile. În frecvente cazuri, un drum până la destinație însemna săptămâni sau luni de deplasare. Salvarea a venit din partea sistemului feroviar, cel care avea capacitatea de a transporta un număr sporit de persoane și de mărfuri. Construirea rețelei de căi ferate a fost o adevărată revoluție în privința transporturilor de marfă și persoane. În cazul transportului pe cale ferată este vorba de un transport mixt, rutier și feroviar, deoarece marfa se aduce la stația de vagoane pe cale rutieră, la fel și de acolo, la destinație. Totul depinde de distanța care trebuie parcursă. Pe distanțe mai mari, mai eficient este transportul feroviar. Pe distanțe mai scurte, preferabil este să se aleagă calea rutieră. De multe ori, calculele arată că este preferabil un transport combinat: terestru și feroviar, eventual, fluvial. În acest caz, se adaugă cheltuieli de manipulare privind transbordarea mărfurilor și altele. Suntem obișnuiți cu această infrastructură de transport feroviar, dar este interesant să cunoaștem câteva date din istoricul acestui mijloc de transport terestru.
TRANSPORTUL PE CALE FERATĂ, INIȚIAL, A FOST PE LEMN
Primele forme de transport de mărfuri pe șine au început în secolul al XV-lea, în exploatările miniere. La minele de la Lieberthal din Alsacia se utilizau șine din lemn și cărucioare, tot din lemn, încă din anul 1525. Dr. A. Steopoc declarase într-o lucrare a sa, în anul 1928: “În Muzeul Comunicațiilor din Berlin se găsește o foarte interesantă colecție de șine de cale ferată din toate timpurile. Care credeți că e cel mai vechi vehicul purtat pe șine? Un modest cărucior de lemn (...) provenit de la mina de aur “Ruda 12 Apostoli” din Transilvania”. Într-o fotografie din anul 1930 avem imaginea unui astfel de mijloc de transport, tras de un cal, la minele de la Roșia Montană. Vagonetele de la Brad aveau roți pline, prevăzute cu un șanț, iar pentru schimbarea direcției se folo-seau macaze rudimentare. Dar acestea au fost invenții românești. Prima linie de cale ferată din Europa a fost inaugurată la 15 septembrie 1830, pe linia Liverpool - Manchester.
MIHALY FERERNC
