În al doilea rând, realitatea ridicării lui Hristos din morți este confirmată de numeroasele Sale arătări, după Înviere. Arătări care și ele sunt prezentate în mod diferit, de la un autor la altul. Pentru confirmarea celor menționate, recomand cititorilor următoarele texte noutestamentare: Marcu (16-9), unde Iisus a fost văzut de Maria Magdalena; Matei (28:9-15), fiind văzut de mai multe femei, printre care se găseau cele două Marii; Luca (24:13-25), când s-a arătat celor doi ucenici pe drumul spre Emaus; Ioan (20:1-18), prima femeie care l-a văzut într-un mod miraculos, în mormânt, a fost Maria Magdalena. Alte relatări sunt regăsite în Fapele Apostolilor, în trei ipostaze diferite: (9:3-19); (22:6-10); (26:12-22).
În al treilea rând, o altă dovadă o reprezintă mărturiile Sfinților Apostoli, în mod deosebit ale lui Pavel și Petru (relatarea evanghelistului Luca din Faptele Apostolilor este făcută după relatarea Sfântului Apostol Pavel, în împrejurările prezentate în cartea citată mai sus). În ceea ce îl privește pe Sfântul Apostol Petru, cu ocazia sărbătorii Cincizecimii, spunea mulțimii: ,,Dumnezeu L-a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toți Îi suntem martori” (cf. Faptele Apostolilor 2:32).
În al patrulea rând, adevărul învierii lui Hristos îl atestă Lumina care coboară din cer, în fiecare an, la Sfântul Mormânt. După rugăciunea făcută acolo de către Patriarhul Ierusalimului, prin cupola marii Bazilici, se revarsă de sus, ca un fulger puternic, Lumina Dumnezeului Celui Viu. O rază subțire de foc, care intră în interiorul Mormântului, aprinde lumânările și candelele, încât cripta întunecată se umple de flăcări cerești. Pentru câteva minute, Lumina își menține caracterul divin, adică nu arde. Credincioșii o pot atinge, umplându-se de bucurie, de pace și de energii necreate. Izvorând din trupul preamărit al lui Hristos, Lumina întrece orice speculație sau interpretare științifică. Ea este dovada incontestabilă a realităților cerești supranaturale, dovada Învierii Celui Ce este “Lumina cea adevărată” (cf. Ioan 1: 9).
În al cincilea rând, dovada prin care este susținută în mod argumentativ Învierea constă în faptul că acest fenomen supranatural este singura explicație rezonabilă a începutului Bisericii creștine. Legitimitatea biblică a acestei dovezi o regăsim în cărțile noutestamentare, unde se spune că pe fondul învierii s-a născut Biserica creștină, al cărui simbol al credinței avea să devină Crucea creștină. Găsim o asemenea relatare plină de duh creștin în cartea Faptele Apostolilor, unde autorul ne vorbește despre viața primilor 3.000 de creștini botezați și despre împrejurarea în care s-a realizat botezul, prin mijlocirea Sfântului Duh la sărbătoarea Cincizecimii sau a Rusaliilor, când pogoară sub forma limbilor ca de foc, diferit sub raportul formei față de cel de porumbel, când a pogorât la Botezul lui Iisus de către Sfântul Ioan Botezătorul.
Această dovadă este regăsită în primul rând prin asocierea dintre Biserica creștină și trupul lui Iisus Hristos, cel înviat. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Coloseni, ne relatează această legătură dintre trupul lui Iisus și Biserică în modul cel explicit, prin următoarele cuvinte: “Și El este Capul trupului, al Bisericii, El, care este Începutul, Întâiul - Născut din morți, ca să fie El Cel dintâi întru toate” (Coloseni 1:18). Afirmație regăsită și în Efeseni (1:23). Așa cum este cunoscut, din trupul Mântuitorului și sângele Său, prin Sfânta Taină a Euharistiei s-a fundamentat doctrinar Biserica creștină, alături de celelate taine, cea a Învierii în primul rând. Reverberează cuvintele liturgice ale Mântuitorului la acel eveniment sacramental ieșit din comun, cel al Cinei cea de Taină, unde Iisus Hristos, într-un mod apoteotic, le cerea celor prezenți să “mânânce” Trupul Său și să “bea” sângele Lui. Îndemn regăsit în aproape toate cărțile Noului Testament, configurând una dintre cele mai importante Taine din cadrul religiei creștine.
Să nu ignorăm faptul că învierea a fost prezisă chiar de Iisus Hristos, prin cuvintele spuse ucenicilor Săi, fiind în acest mod reiterate unele profeții: “Iată, ne suim la Ierusalim, și toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor plini. Că va fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și va fi scuipat; și, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide; și a treia zi va învia” (Luca 18:31-33). De aici rezultă că natura Sa divină îi permitea o asemenea anticipare, coroborată cu cele profețite anterior de profeții Israelului. Desigur, dintre multiplele dovezi mărturisitoare, cele mai multe sunt regăsite în scrierile biblice - canonice, și nu în cele cu caracter istoric, care sunt accesibile oricărui cititor interesat de această problemă, așa că nu voi insista asupra lor, limitându-mă doar la trimiterea textului biblic. Pe lângă aceste argumente scripturale, asupra fenomenului învierii s-au concentrat și alți exegeți și apologeți ai Sfintei Scripturi, printre care un rol deosebit de important l-au avut Sfinții Părinți ai Patristicii, dar nu numai. Asupra acestor aspecte nu voi insista, ele putând fi aprofundate de cei interesați de acest adevăr reflectat de acești Sfinți Părinți. Voi încheia prin tradiționala și creștineasca urare - HRISTOS A ÎNVIAT!, alăturile de cele mai sincere gânduri și urări de sănătate, pace în suflet și în lume, de care avem atâta nevoie în aceste vremuri de restriște.
Dr. IOAN JUDE
